În contextul în care membrii UDMR cer reconciliere istorică şi dreptul la interpretare proprie a evenimentelor istorice, aşa cum s-a afirmat în alocuţiunea lui Csoma Botond din data de 28.11.2022, cu referire la ˝Ardealul care nu a fost dintotdeauna românesc˝, întrebarea este ce facem noi, cei ce purtam în suflet şi credem cu toată fiinţa în ideea românească?
Unde duce dreptul la interpretare proprie a evenimentelor istorice? Cel mai bun exemplu este situaţia actuală de la troiţa lui Mihai Viteazul din Șelimbăr, jud. Sibiu. Aceasta troiţa comemorează victoria lui Mihai Viteazul în lupta cu principele Ardealului, Andrei Bathory, şi pentru românii de bună credinţă reprezintă un simbol al victoriei în lupta de reîntregire a neamului românesc, iar pentru cei ce militează pentru dreptul de a interpreta istoria acest monument simbolizează ruşine şi înfrângere.
Deci ce ne facem cu dreptul la interpretarea liberă a istoriei şi unde duce această interpretare? Răspunsul la această întrebare îl găsim la aceeaşi Troiţă.
Troiţa lui Mihai Viteazu din Șelimbăr a ajuns pistă de ATV-uri şi motociclete de teren, o adevărată atracţie şi sursă de distracţie pentru doritorii de a simţi cum sare pământul de sub roată, mai ales când acest pământ îi odihneşte pe cei 3000 de români care şi-au dat viaţa pentru întregirea neamului.Ce alt popor îşi vandalizează propriile sale monumente, în timp ce minorităţile militează pentru prostituarea frivolă a istoriei?
Ne aşteaptă vremuri grele, pentru că “Un popor care nu-şi cunoaşte trecutul e condamnat să-l repete”, vorba marelui Iorga.
Nu există răspunsuri