Adresată de către domnul senator Sorin Lavric în ședința Senatului din data de 12.05.2021.
Mulțumesc, domnule președinte.
Dragi colegi,
Tema declarației mele de astăzi este ”Preotul ortodox Liviu Brânzaș”.
Deși nu l-am întâlnit niciodată pe Liviu Brânzaș, de el mă leagă amintirea unei lecturi tulburătoare. E vorba de Raza din catacombă, volumul de memorii din închisorile comuniste.
Din paginile lui am aflat ce vână teribilă, de paladin dornic de a muri pentru credința creștină, dospea sub pielea acestui bărbat mărunt la stat, dar dezmărginit la suflet. Pentru Brânzaș, țara nu era vorbă în vânt, cum nici Hristos nu era slogan găunos, bun de îngânat doar de sărbători.
Liviu Brânzaș s-a născut pe 16 decembrie 1930 în satul Sâniob din județul Bihor. La 18 ani, vânat fiind de Securitate, a stat ascuns doi ani de zile în munții Apuseni. A fost prins în 1951, la vîrsta de 21 de ani.
A făcut 13 ani de închisoare. La Aiud a stat în aceeași celulă cu Dumitru Stăniloae. După eliberare, s-a înscris la Teologie la vârsta de 38 de ani, fiind hirotonit câțiva ani mai tîrziu.
Brânzaş va rămâne în literatura penitenciară prin capodopera Raza din catacombă, mărturie înfiorătoare despre cum poate asceza mistică să ducă la transfigurarea prin suferință. În această carte, Slujba de Înviere din noaptea de Paști (din aprilie 1953), ținută la 800 de metri sub pământ, în mina de la Cavnic, reprezintă o pagină memorabilă.
Citez:
„În această noapte, în ocnă, impresia de catacombă este mai reală ca oricând. Pe margini sunt oameni care ţin atârnate sfredele de diverse dimensiuni. La mijloc, un grup de preoți se strâng pentru slujba Învierii.
Ca la o comandă, lămpile se sting, una câte una. Întuneric absolut. Linişte suprafirească. Brusc se aprinde o lampă. Lumina ţâşneşte parcă din infinitul beznei. Se aude vocea preotului: Veniţi de luaţi Lumină!
Cine a trăit o asemenea noapte trebuie să devină un alt om! Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleşitor, răsare o rază de lumină de care nu te poţi împărtăşi nicicând şi nicăieri în altă parte.”
După 1990 Liviu Brânzaș a fost un membru marcant al Asociației Foștilor Deținuți Politici, străduindu-se să aducă adevărul istoric la lumină. Din păcate, nu a reușit, din cauza boicotului la care masoreții marxiști i-au supus pe deținuții politici după 1990.
Ce nu a reușit preotul ortodox va reuși partidul AUR în următorii ani.
Părintele a murit pe 3 septembrie 1998.
Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să rostesc numele lui Liviu Brânzaș.
Vă mulțumesc,
Sorin Lavric, senator AUR
Nu există răspunsuri