Luni, 25 aprilie, are loc un atac cu lansator de grenade la sediul aşa-zisului Serviciu de securitate de la Tiraspol şi un atac pe teritoriul unei unităţi militare din apropierea aerodromului. Marţi, 26 aprilie, se înregistrează explozii care aruncă în aer două antene de telecomunicaţii din localitatea Maiac. Miercuri, 27 aprilie, se aud focuri de armă la graniţă, la distanţă de 2 kilometri de depozitul de muniţie şi armament din localitatea Cobasna. Aceste evenimente au determinat autorităţile transnistrene să instituie codul roşu de alertă teroristă. Ele demonstrează cât de fragilă este securitatea în zonă şi cât de rapid pot fi îndeplinite condiţiile pentru o escaladare a situaţiei.
Din declaraţiile publice făcute de diverşi reprezentanţi ai autorităţilor ucrainene şi ruse, rezultă acuzaţii reciproce de încercare de provocare a părţii adverse. Cine doreşte o degenerare a situaţiei în zonă? Cui aparţine acest calcul cinic de a crea panică?
Dacă luăm în considerare recentele afirmaţii ale unor reprezentanţi ruşi, de-a dreptul delirante şi provocatoare, putem bănui că în spatele acestor explozii sunt chiar serviciile secrete ruseşti şi transnistrene.
Politologul Serghei Markov, omul apropiat dictatorului Putin, fost consilier la Kremlin, a declarat pentru cotidianul rus că România, împreună cu Ucraina, cu ajutorul NATO, planifică să acapareze Republica Moldova, dar, cel mai interesant, după cum susţine politologul Serghei Markov, Armata Română doreşte să desfăşoare o operaţiune militară pe teritoriul actualei Republici Transnistrene, scopul final fiind alipirea Republicii Moldova la România, desfăşurând o politică de represiune în masă împotriva populaţiei rusofile. În acelaşi registru sunt şi declaraţiile lui Igor Strelkov, care ne vorbeşte despre o coaliţie româno – ucraineană care se pregăteşte de “război cu Transnistria”, trupele armatei româneşti “îmbrăcate în uniforme moldoveneşti” pregătindu-se de operaţiuni militare.
La acestea se adaugă şi ameninţările la adresa statelor NATO, cu trimitere clară la România, enunţate prin intermediul cotidianului Pravda, dar şi de către purtătorul de cuvânt al MAE rus, cum că atacarea teritoriului NATO cu rachete ar fi justificată pe motivul furnizării de armament Ucrainei sau pentru protejarea cetăţenilor ruşi din Transnistria.
Ca demnitar al statului român şi ca cetăţean al Republicii Moldova, îmi exprim profunda nemulţumire şi în acelaşi timp îngrijorarea faţă de asemenea afirmaţii total nefondate, care nu se bazează pe argumente şi fapte, dar creează agitaţie şi îngrijorare în rândul populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului şi în România.
Aşa-zisele diversiuni au putut fi cu bună intenţie planificate de către serviciile secrete transnistrene şi ruseşti, pentru a crea premisele unui conflict. Nu putem şti cu exactitate schema acţiunilor ruseşti, dar ştim că această zonă separatistă, care există pe teritoriul Republicii Moldova, este rodul politicii de la Kremlin şi aceasta din urmă va face orice i se va ordona de la Moscova.
Printre atâtea gesturi provocatoare există şi luări de poziţie responsabile. Purtătorul său de cuvânt al Comisiei Europene, Eric Mamer, precum şi reprezentanţii Misiunii OSCE în Moldova îndeamnă la evitarea oricăror acte violente şi condamnă încercarea de destabilizare a situaţiei în zonă.
De asemenea, apreciez reacţia promptă a Republicii Moldova şi echilibrul declaraţiilor făcute după întâlnirea în regim de urgenţă a Consiliului Suprem de Securitate, precum şi poziţionarea autorităţilor române, prin care se face apel la vigilenţă şi echilibru. Desigur că în aceste momente tensionate opţiunea tuturor părţilor implicate trebuie să fie cea a rezolvării pe cale diplomatică.
Nu există răspunsuri