“Nu putem concepe existenţa neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără Dunăre şi Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre’’. (Gheorghe Brătianu)
Făurirea României Mari a început cu Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918. Sunt 104 ani de la unirea tuturor provinciilor istorice româneşti – Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Basarabia şi Bucovina – cu Vechiul Regat al României.
Unii au văzut în unirea din 1918 un remediu, numeroase organizaţii politice, religioase, artistice şi profesionale au trimis delegaţi pentru a-şi reprezenta oraşele sau satele. Unul dintre ei a venit din Lupşa, o comună din judeţul Alba, în centrul Transilvaniei, purtând cu mândrie un steag în cele trei culori naţionale româneşti: albastru, galben şi roşu.
Culorile sunt aliniate orizontal pe steagul dreptunghiular, cu albastru în partea de sus, galben în centru şi roşu în partea de jos. Fiecare dungă este terminată cu un ciucure în aceeaşi culoare. Catargul din lemn vopsit este încununat cu un buchet de busuioc şi o eşarfă tricoloră îngustă cu ciucuri înnodaţi în jurul ei. Steagul a fost confecţionat din lână ţesută de doamnele din Lupşa în decursul unei zile şi al unei nopţi. A fost un mijloc de a ne aminti de rudele care au luptat în Revoluţia de la 1848-1849 şi care au arborat steaguri identice la Adunarea Naţională de la Blaj şi în timpul rezistenţei armate din Munţii Apuseni. Mulţi au brodat culorile îndrăgite pe spatele hainelor lor, pentru a le păstra mereu aproape de inimă.
Basarabia, în prezent parte a Republicii Moldova, a făcut parte din România Mare între 1918 şi 1940. Basarabia a fost apoi smulsă cu forţa din spaţiul românesc şi rusificată, dar şi-a păstrat identitatea naţională şi a aşteptat ceasul să se întoarcă „acasă”.
În declaraţia Sfatului Țării, votată la 27 martie 1918, Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile hotare cu Austria, despărţite de Rusia acum o sută şi mai bine de ani de trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului naţiunii, pe principiul că naţiunile singure vor şi-şi hotărăsc soarta lor, a fost alipită, la acel moment, graniţelor României Mari.
Este responsabilitatea noastră să rămânem uniţi în gândire şi în suflet, căci numai aşa vom putea realiza scopul nostru comun – UNIREA în vechile hotare!
Trăiască România Mare!
UNIREA FACE PUTEREA, dragii mei români!
Comments are closed