Păunescu Silviu-Titus – declarație politică – “Marele scriitor Nicolae Dabija a plecat la Domnul privind cum fraţii sunt separaţi cu forţa, chiar şi în ziua funeraliilor sale. Cum este posibil ca unui demnitar român, membru al Partidului AUR, să îi fie interzis accesul pe teritoriul Republicii Moldova?”

Domnul Silviu-Titus Păunescu:

“Marele scriitor Nicolae Dabija a plecat la Domnul privind cum fraţii sunt separaţi cu forţa, chiar şi în ziua funeraliilor sale. Cum este posibil ca unui demnitar român, membru al Partidului AUR, să îi fie interzis accesul pe teritoriul Republicii Moldova?”

Ziua de 15 martie a fost declarată zi de doliu naţional în Republica Moldova. Este ziua în care Nicolae Dabija, marele scriitor, academician şi reprezentant al valorilor româneşti, va fi condus pe ultimul drum.

Preşedintele Alianţei pentru Unirea Românilor, domnul George Simion, a dorit să participe la funeraliile marelui om de cultură şi să cinstească memoria acestui reprezentant de seamă al neamului românesc, însă propaganda ce luptă pentru dezbinarea unităţii spirituale şi identitare a românilor, atât de aici, cât şi de dincolo de Prut, a încălcat orice principii internaţionale ale mobilităţii şi relaţiilor diplomatice şi a interzis intrarea deputatului AUR pe teritoriul Republicii Moldova.

Aceştia sunt cei care, în locul unirii, seamănă dezbinare, necinstind memoria unui geniu care a cultivat întreaga sa viaţă spiritul unirii, prin opera şi activitatea sa.

Prin restricţionarea abuzivă a prezenţei demnitarilor AUR la conducerea pe ultimul drum a academicianului Nicolae Dabija, aceşti oameni mici ai graniţelor, ai separării fraţilor şi ai slăbirii spiritului dintre români, pe care istoria nu îi va ierta, calcă pe memoria unui reazem al identităţii poporului român, aşa cum a fost marele Nicolae Dabija.

În poemele sale “Doruri interzise”, Nicolae Dabija scria:

“E greu de tot să fii mereu crezut,

de nu confrunţi cu viaţa cele zise.

Iar pe aceste dealuri plouă rouă,

Graiul e blând şi zorile-s deschise…”

Poate că cei care ne-au interzis astăzi să fim acolo, la mormântul unui far al unităţii şi limbii române, vor vedea cu ochii lor că “zorile unirii” dintre fraţii români rămân deschise chiar şi atunci când graniţele sunt pe nedrept închise.

S-a demonstrat încă odată că cei din fruntea ţării, deşi transmit un pseudomesaj solidar pentru ambele maluri ale Prutului, nu probează acest mesaj cu faptele lor.

Acum, când un mare om al românismului merge la Domnul, iar aşa cum spun poemele sale “cu dânsul au tăcut martirii”, noi nu vom tăcea până când nu vom realiza idealul românilor de a fi împreună, puternici, şi a vedea pe aceşti falşi Irozi spânzuraţi de propria limbă mincinoasă a trădării!