Deputatul AUR Eduard Koler critică decizia Guvernului Bolojan de a scoate la vânzare pachete de acţiuni din companii profitabile ale statului român, încălcând-se flagrant principiile pieţei libere şi favorizând investitorii instituţionali.
Acesta atrage atenţia că vicepremierul Oana Gheorghiu trebuia să reformeze companiile falimentare, nu cele profitabile din care sunt bani de extras.
„Ilie Bolojan este pe făraş, dar şi aşa, când lua liftul pe coborâre, a dat ordin din uşa biroului ca, până ajunge la parter, să fie puse pe masă pachete de acţiuni din companii profitabile.
Nu prin oferta pentru piaţa largă, ci „cu dedicaţie”, noaptea ca hoţii, prin ABB (Accelerated Book Building – plasament rapid către investitori instituţionali).
Deci nu cum ziceau cornutele usriste, „am vrea şi noi să cumpărăm, ce nu va convine!?”, aţi vrea, doar că vânzarea nu se face prin SPO (Secondary Public Offering – ofertă publică deschisă tuturor). Aşa că nu puteţi cumpăra voi, ci “instituţionalii”.
Diferenţa este simplă: una limitează accesul şi grăbeşte vânzarea, cealaltă creează competiţie şi tinde să maximizeze preţul.
E cu dedicaţie! Dar hai să ne uităm puţin şi la celelalte. Hai să luăm astăzi, de exemplu, Cupru Min şi Loteria Română.
Cupru Min este prezentată ca neprofitabilă, deşi are 53 mil. lei profit în 2024, 133,3 mil. lei în 2025 şi 53 mil. lei doar în T1 2026, cu marjă de ~46,15%.
Loteria Română are 103,4 mil. lei profit în T1 2026 (26,6%), iar în 2025 a făcut 264,7 mil. lei, din care ~200 mil. lei au mers la buget, chiar şi după taxe suplimentare de ~100 mil. lei.
Și acum revenim la fondul problemei. La găurile negre ale economiei! Avem aproximativ 650 de companii de stat care consumă resurse fără să producă valoare.
Acolo trebuie intervenit: restructurare, sau închidere, dar cu protecţie socială pentru circa 130.000 de angajaţi.
Fără acest plan, impactul real ajunge la aproape 300.000 de oameni dependenţi de stat, iar presiunea se mută direct pe bugetul de asigurări sociale.
În schimb, raportul celebrului vicepremier Oana Gheorghiu şi ocoleşte exact această zonă ducându-se direct spre companiile profitabile. Exact acolo unde există bani de extras rapid, nu unde există probleme de rezolvat.
Concluzia este simplă: fiecare procent vândut înseamnă dividende mai mici pentru stat în fiecare an.
Dacă eficienţa noului acţionariat nu compensează această pierdere, statul schimbă venituri sigure pe bani încasaţi o singură dată, cel mai probabil la un preţ sub potenţial.
Și totuşi, nea Ilie, cui te pregăteai să le dai? Unui monsieur? Sau unui Herr?”, a declarat deputatul AUR, Eduard Koler.
Comments are closed