Situația existentă în sistemul de învățământ privind plata cu ora nu mai poate fi acceptată ca o disfuncție punctuală, ci reflectă o problemă sistemică, generată de modul în care au fost regândite regulile de salarizare și organizare a normei didactice – semnalele venite din partea organizațiilor sindicale, precum și cele primite în cadrul audiențelor parlamentare pe care le susțin, indică, în mod clar, faptul că, în urma modificărilor legislative recente, mecanismul plății cu ora a fost recalibrat într-un mod în care reduce veniturile reale ale profesorilor, în special pentru cei care acoperă norme incomplete sau care depind de ore suplimentare pentru a-și stabiliza venitul. Concret, stimați colegi, există situații în care cadre didactice calificate, cu normă completă și vechime, ajung să fie încadrate preponderent sau chiar exclusiv în regim de plată cu ora, iar venitul rezultat se situează sub nivelul salariului minim.
Consider aceste aspecte, nu reflectă doar o situație inechitabilă, ci contrazice însăși logica sistemului de salarizare din educație, care ar trebui să reflecte nivelul de calificare, experiența și responsabilitatea profesională.
În plus, această situație afectează direct funcționarea sistemului de învățământ deoarece plata cu ora nu este un mecanism marginal, ci unul esențial pentru acoperirea deficitului de personal, pentru flexibilitatea organizării procesului didactic și pentru menținerea continuității la clasă, iar în momentul în care acest mecanism devine neatractiv financiar, riscul este dublu – fie orele rămân neacoperite, fie sunt preluate în condiții de compromis, ceea ce afectează calitatea actului educațional.
În același timp, stimați colegi, consider că lipsa unei evaluări de impact înainte de modificarea acestor reguli ridică semne serioase de întrebare: nici la momentrul actual nu există, în mod public, o analiză care să arate câți profesori sunt afectați, care este pierderea medie de venit și care sunt consecințele asupra resursei umane din sistem, iar în absența acestor date, decizia apare ca fiind una administrativă, fără fundamentare reală în funcționarea concretă a școlilor.
În calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, vreau să trag un puternic semnal de alarmă referitor la problema plății cu ora care trebuie analizată în legătură directă cu politica de personal din educație.
Prin urmare, stimați colegi, stimați membri ai corpului didactic, i-am adresat ministrului Educației, domnul Mihai Dimian, o nouă întrebare parlamentară, prin care îi solicit să ne precizeze următoarele: care este cuantumul actual al plății cu ora pentru cadrele didactice, defalcat pe grade didactice și tranșe de vechime, și care sunt diferențele față de sistemul anterior modificărilor legislative din 2025, câte cadre didactice sunt încadrate în prezent în regim de plată cu ora, integral sau parțial, și care este venitul mediu net realizat de acestea, care sunt cauzele administrative și legislative care au condus la situații în care profesori calificați ajung să aibă venituri sub nivelul salariului minim, precum și care este impactul reducerii numărului de ore disponibile în regim de plată cu ora asupra acoperirii normelor la nivel național? De asemenea, am solicitat evaluarea de impact realizată de Ministerul Educației înainte de modificarea regulilor privind plata cu ora și care sunt concluziile acesteia, dar și ce măsuri are în vedere Ministerul pentru corectarea acestor dezechilibre și pentru asigurarea unui nivel de remunerare care să reflecte calificarea, experiența și rolul cadrelor didactice în sistemul educațional.
Pentru că, într-un sistem care se confruntă, deja, cu un deficit de cadre didactice și cu dificultăți în atragerea tinerilor către profesie, orice măsură care reduce veniturile reale sau creează incertitudine salarială agravează dezechilibrul existent!
Comments are closed