Deputatul AUR Cristina Dascălu atrage atenţia asupra decalajelor majore din sistemul de educaţie, evidenţiate de rezultatele PISA, în special între elevii din mediul rural şi cei din mediul urban şi între copiii proveniţi din medii socio-economice diferite. Aceasta propune intervenţii concentrate pe competenţele fundamentale, programe remediale şi sprijin individualizat, investiţii în profesori şi infrastructură, precum şi alocarea resurselor în funcţie de nevoile reale ale fiecărui copil şi ale fiecărei şcoli.
“428 de puncte la matematică, 428 la lectură şi 428 la ştiinţe. Aproape unul din doi elevi români nu atinge nivelul minim de competenţă la matematică. Iar diferenţa dintre elevii din şcolile rurale şi cei din şcolile urbane ajunge la 119 puncte la matematică, potrivit evaluării OECD. Aceasta este România de mâine”.
“PISA ne obligă să privim educaţia cu luciditate şi cu responsabilitate. Rezultatele sunt fotografia unei generaţii şi, în acelaşi timp, o oglindă a politicilor publice pe care le-am construit în ultimii ani. În această oglindă trebuie să avem curajul să ne privim cu seriozitate”, declară doamna deputat prof. univ. dr. Cristina-Emanuela Dascălu.
Pentru doamna deputat, cea mai importantă întrebare pe care România trebuie să o adreseze astăzi este una simplă, ce şanse primeşte un copil în funcţie de locul în care se naşte? Răspunsul dat de datele PISA este îngrijorător.
În şcolile rurale, aproximativ 84% dintre elevi se află sub nivelul 2 la matematică, faţă de aproximativ 34% în şcolile urbane. Diferenţa socio-economică se reflectă, la rândul ei, puternic în performanţa şcolară: decalajul dintre elevii cei mai avantajaţi şi cei mai dezavantajaţi ajunge la 132 de puncte la matematică.
“Pentru un copil, satul în care s-a născut, venitul familiei sau distanţa până la şcoală reprezintă circumstanţe ale vieţii sale. Pentru stat, ele trebuie să reprezinte criterii de intervenţie. Acolo unde punctul de plecare este mai greu, responsabilitatea publică trebuie să fie mai puternică. Echitatea în educaţie înseamnă să ducem resurse, profesori, programe şi oportunităţi acolo unde copiii au cea mai mare nevoie de ele.”
Un copil care întâmpină dificultăţi la citire, scriere sau matematică în primii ani de şcoală are nevoie de intervenţie la timp. Un elev talentat are nevoie de profesori şi contexte care să-i permită să exceleze. O familie vulnerabilă are nevoie de sprijin pentru ca lipsurile materiale să nu se transforme într-un obstacol permanent în educaţia copilului.
Doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu susţine elaborarea unui Plan Naţional pentru Competenţe Fundamentale, cu obiective clare şi măsurabile pentru citire, scriere, matematică şi ştiinţe, alături de programe remediale, intervenţie timpurie şi mecanisme de evaluare care să arate cu precizie unde se află dificultăţile şi ce rezultate produce intervenţia statului.
“Profesorul are nevoie de respect profesional, de condiţii de lucru, de formare de calitate şi de timp pentru pedagogie. Birocraţia trebuie să servească educaţia, nu să consume energia celui care ar trebui să o ofere copilului.”
Doamna deputat susţine reducerea substanţială a sarcinilor administrative inutile, stimularea profesorilor care aleg comunităţi vulnerabile şi constituirea unui Fond Naţional pentru Excelenţă Pedagogică, cu o finanţare de minimum 100 de milioane de lei anual, destinat dezvoltării profesionale, recunoaşterii şi susţinerii cadrelor didactice performante.
O şcoală cu laboratoare moderne, acces la resurse digitale şi o comunitate prosperă porneşte de la o altă realitate decât o şcoală dintr-o localitate în care copiii parcurg distanţe mari până la cursuri, cadrele didactice se găsesc cu dificultate, iar familiile se confruntă cu lipsuri materiale.
“Egalitatea de şanse începe cu recunoaşterea diferenţelor de care trebuie să ţinem cont. O formulă uniformă aplicată unor realităţi profund diferite produce, în timp, inegalitate. Resursele publice trebuie să urmărească nevoia reală a copilului şi a şcolii.”
Această abordare presupune programe remediale, sprijin individualizat, transport şcolar, extinderea educaţiei timpurii, măsuri pentru prevenirea abandonului şi o cooperare mult mai strânsă între şcoală, familie, autorităţi locale şi serviciile sociale.
Prin proiectele FLEXLEARN, SMARTUNIFORM, 4DAYS, UNIVERSITARIA şi TECH HUBS, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu propune direcţii de lucru care pornesc de la nevoile concrete ale elevilor şi studenţilor: flexibilizarea învăţării, sprijinirea familiilor, experimentarea unor modele educaţionale adaptate comunităţilor, modernizarea campusurilor universitare şi apropierea şcolii de tehnologiile care vor defini economia viitorului.
Inteligenţa artificială, robotica, programarea şi competenţele digitale trebuie să intre în educaţie într-o manieră inteligentă, cu profesori pregătiţi şi infrastructură adecvată. România are nevoie de copii care utilizează tehnologia pentru a crea, pentru a cerceta şi pentru a rezolva probleme, nu doar pentru a consuma informaţie.
Pentru doamna deputat, toate aceste măsuri trebuie să se întâlnească într-un singur principiu: banul public investit în educaţie trebuie urmărit până la rezultatul pe care îl produce în viaţa copilului.
“O politică publică matură are nevoie de obiective, indicatori şi evaluare. Trebuie să ştim ce funcţionează, unde funcţionează şi pentru cine funcţionează. Atunci când o măsură produce rezultate, ea trebuie consolidată. Atunci când rezultatele sunt insuficiente, intervenţia trebuie regândită. Aceasta este responsabilitatea pe care o avem faţă de fiecare leu investit din bugetul României.”
Pierdem generaţii din cauza abandonului, analfabetismului funcţional sau lipsei de oportunităţi plăteşte costul acestei pierderi mult timp după ce un program bugetar s-a încheiat.
“Educaţia este locul în care România îşi decide viitorul înainte ca acel viitor să vină. În fiecare clasă se formează viitorii medici, profesori, ingineri, antreprenori, cercetători şi lideri ai acestei ţări. De aceea, educaţia trebuie tratată ca investiţie strategică, cu aceeaşi seriozitate cu care privim orice altă infrastructură esenţială a statului.” Rezultatele PISA oferă României un punct de plecare pentru o discuţie serioasă despre ceea ce trebuie schimbat. Dincolo de procente şi clasamente, miza este ca fiecare copil să dobândească acele cunoştinţe şi competenţe care îi permit să-şi construiască propriul drum.
“Eu cred într-o Românie în care adresa de domiciliu nu stabileşte nivelul educaţiei pe care îl primeşte un copil. Cred într-o şcoală care îl vede pe fiecare elev, într-un profesor care are statutul pe care îl merită şi într-un stat care îşi asumă responsabilitatea pentru rezultatele propriilor politici.
Succesul unei politici educaţionale are o măsură foarte concretă: copilul care astăzi citeşte mai bine, înţelege matematica, descoperă o pasiune, îşi continuă studiile şi începe să creadă că viitorul său poate fi mai bun decât prezentul familiei din care provine.”
Comments are closed