Cristina Dascălu, deputat AUR şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, atrage atenţia asupra cazului profesoarei agresate de părinţii unui elev, faptă ce nu poate fi trecută cu vederea şi nu trebuie tratată ca un simplu fapt divers.
“Este o situaţie simbolică pentru statutul cadrului didactic în societatea românească şi pentru ceea ce mai aşteptăm, ca ţară, de la şcoală.
Un cadru didactic a fost lovit cu pumnii şi cu palmele pentru că şi-a exercitat atribuţiile. În timpul incidentului, două fetiţe au fost rănite. Acestea sunt faptele, iar ele nu descriu un conflict privat între adulţi. Descriu un atac direct la adresa autorităţii şcolii şi la adresa siguranţei actului educaţional – petrecut acolo unde copiii ar trebui să fie cel mai în siguranţă.
Condamn ferm orice formă de violenţă împotriva personalului didactic. Niciun profesor, învăţător sau educator nu trebuie să îşi rişte integritatea fizică pentru că îşi face meseria. Nicio nemulţumire, oricât de sinceră, nu justifică ridicarea mâinii asupra unui dascăl. Şi nicio explicaţie nu poate fi acceptată atunci când, în urma unei asemenea agresiuni, ajung să sufere copii.
Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: un profesor lovit în faţa elevilor săi nu pierde doar o zi de şcoală. Pierde ceva ce nu se recuperează uşor – certitudinea că, la catedră, este apărat. Iar elevii care asistă învaţă, într-o singură zi, mai mult despre raportul dintre forţă şi regulă decât în zeci de ore de educaţie civică. Aceasta este lecţia pe care avem obligaţia să o oprim.
Ce am constatat: profesorul este lăsat singur.
Problema nu este lipsa indignării. Indignarea există de fiecare dată, ţine câteva zile şi se stinge. Problema este că, după ce camerele pleacă, cadrul didactic agresat rămâne singur: cu un dosar pe care trebuie să şi-l gestioneze pe cont propriu, cu cheltuieli de avocat pe care le suportă din salariul său, cu o traumă pentru care nu i se oferă nimic şi cu revenirea la aceeaşi clasă, în faţa aceloraşi părinţi.
Respectul faţă de dascăli nu se construieşte prin declaraţii. Se construieşte prin reguli clare şi răspundere fermă.
Măsurile pe care le susţin:
Avem nevoie de soluţii clare, aplicabile şi finanţabile, nu de simboluri. Direcţiile pe care le voi supune consultării sunt următoarele:
Protecţie penală expresă pentru cadrele didactice agresate în legătură cu exercitarea profesiei – o formă de protecţie echivalentă celei de care beneficiază alte categorii care exercită o funcţie de autoritate publică, cu circumstanţă agravantă atunci când fapta se petrece în incinta unităţii de învăţământ sau în prezenţa elevilor.
Asistenţă juridică obligatorie şi gratuită pentru cadrele didactice victime ale agresiunilor, asigurată instituţional, prin inspectoratele şcolare şi Ministerul Educaţiei – nu lăsată pe umerii şi pe banii victimei.
Asistenţă psihologică obligatorie pentru cadrul didactic agresat şi pentru elevii martori sau afectaţi, cu decontare integrală şi fără proceduri birocratice descurajante.
Un protocol unic de intervenţie şi raportare în fiecare unitate de învăţământ: cine sesizează, în cât timp, cui, cu ce consecinţe. Astăzi, prea multe incidente se sting la nivelul şcolii de teama “imaginii instituţiei”.
Un registru naţional al incidentelor de violenţă şcolară, pentru ca politica publică să se sprijine pe date reale, nu pe estimări.
Măsuri de responsabilizare a agresorului adult, inclusiv programe obligatorii de consiliere parentală şi restricţionarea accesului necontrolat în unitatea de învăţământ, ca alternativă şi completare la răspunderea penală.
Cum voi lucra: consultare, apoi lege.
Voi iniţia o propunere legislativă care să asigure protecţie reală personalului din educaţie. O voi face însă în ordinea corectă: mai întâi consultarea, apoi textul.
Voi începe cu discuţii şi consultări cu toţi colegii mei din AUR aflaţi în Comisia pentru învăţământ, precum şi cu reprezentanţii Breslei Profesorilor, care cunosc din interior realitatea din sălile de clasă şi care semnalează de ani buni erodarea statutului de dascăl.
Ulterior, voi extinde discuţia multipartinic, alături de toţi colegii din Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, indiferent de apartenenţa politică. Pe acest subiect nu există majoritate şi opoziţie. Există profesori care merg dimineaţa la ore şi trebuie să se întoarcă seara acasă în siguranţă.
La aceste consultări voi invita deopotrivă federaţiile sindicale din învăţământ, asociaţiile de părinţi, Ministerul Educaţiei, inspectoratele şcolare şi specialişti din domeniul juridic, pentru ca proiectul final să fie implementabil, echilibrat şi rezistent la aplicare – nu o lege care sună bine şi nu funcţionează.
Şcoala trebuie să rămână un spaţiu al educaţiei, nu un teren de confruntare. Profesorii nu pot fi lăsaţi expuşi, iar copiii nu au ce căuta în mijlocul unei agresiuni între adulţi.
O societate care îşi lasă dascălii fără apărare nu trebuie să se mire, peste ani, că nu mai are cine să îi înveţe copiii. Autoritatea profesorului nu se cere. Se garantează prin lege”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.
Comments are closed