Adresată de către domnul/doamna senator: Adrian Costea
Circumscripţia electorală: 23 Ialomița
Grupul Parlamentar: AUR
Şedinţa Senatului din data de: 26.10.2022
Titlul declaraţiei politice: Despre Ziua Armatei Române
Stimați colegi,
Ziua Armatei Române, 25 octombrie, deși instituită în timpul regimului comunist, are în spate o frumoasă legendă: eliberarea orașului Carei, bătălie care a finalizat operațiunea Armatei a 4-a de recucerire a Nord-Vestului Transilvaniei, are loc în ajunul aniversării zilei de naștere a regelui Mihai, victoria fiind raportată la București în dimineața zilei de 25 octombrie 1944. Edificatoare este următoarea frază, extrasă din ordinul de zi emis de generalul Gheorghe Avramescu: “Încrezători în destinul neamului și luând pildă de la cei care au pus patria mai presus decât viața, continuăm lupta strâns uniți în jurul steagului și tronului.” Fără a diminua meritele și sacrificiile Armatei Române, ziua de 25 octombrie este, în subsidiar, și despre monarhie. Istoria ne-a arătat că deciziile politice ale regelui Mihai, cel care a deținut gradul onorific de mareșal al Armatei Române, au influențat soarta celui de-al doilea război mondial.
Eliberarea teritoriului naţional, în toamna anului 1944, a fost obţinută prin lupta şi jertfa a 525 702 militari români, din care 58 330 au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi. Trebuie spus că eliberarea teritoriului nu a încheiat efortul de război românesc. Armata română a continuat, apoi, să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături
de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la victoria consacrată prin actele de capitulare ale Germaniei din 8 şi 9 mai 1945, ce au marcat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.
Se spune că liderii politici pornesc războaie, iar militarii sunt datori să le oprească. Nu este de ajuns o singură zi pe an pentru a fi recunoscători militarilor noștri. Unitatea națională și integritatea teritorială a statului român sunt idealuri obținute prin abnegația de care a dat dovată Armata Română în momente cruciale ale istoriei națiunii noastre, oferind liderilor politici în negocierile de pe plan diplomatic un avantaj moral nesperat. Amintesc doar faptul că succesul recunoașterii României Mari în cadrul Conferinței de pace de la Paris din 1919 s-a datorat într-o importantă măsură victoriei obținute la Mărășești pe data de 6 august 1917, eroismul românilor fiind pe prima pagină a gazetelor europene. Chiar și învinsul de atunci, generalul Mackensen considera Armata Română la fel de redutabilă precum Armata Franceză, adversară a Germaniei pe Frontul de Vest.
Avem motive și în prezent pentru a ne arăta gratitudinea față de instituția Armatei Române, aflată în fruntea topului încrederii românilor. A urma o carieră militară reprezintă un angajament sacru față de patrie; prin jurământul depus un militar garantează cu propria lui viață. De la tatăl meu, ofițer în rezervă, am învățat să prețuiesc nobila misiune a unui cadru militar. Din calitate de istoric, am aflat de la el detalii inedite din timpul evenimentelor din 1989 din București, fiind la acel moment locotenent în Armata Română, însărcinat cu paza dispozitivului de la Casa Poporului.
Contextul actual este unul tensionat, cu un război în plină desfășurare aproape de noi. Cheltuielile cu apărarea țării vor fi suplimentate începând cu anul viitor, Armata Română având nevoie de înzestrare.
Cu toate acestea, dezirabil ar fi ca mijloacele diplomatice să primeze, iar liderii politici să aibă înțelepciunea de a opri extinderea unui conflict local la masa negocierilor, care are deja destule repercusiuni în planul economic.
Nu există răspunsuri