
Adresată: Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, domnului ministru Florin-Ionuț Barbu
De către: Deputat Elena DOBOŞ
Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA
Obiectul interpelării: Germania cere tăieri din bugetul UE, iar îngrășămintele și motorina costă tot mai mult: cine are grijă de securitatea alimentară a României și a fermierilor din Tulcea?
Stimate Domnule Ministru,
La Consiliul European de la Bruxelles, pe 15 octombrie, cancelarul german Friedrich Merz, reprezentantul primei economii a Uniunii, a cerut ca bugetul comun să fie redus semnificativ față de propunerea Comisiei, pe care a numit-o cu 50% peste nivelul actual, spunând că „niciun stat membru al Uniunii Europene nu își poate permite să plătească contribuții” la această scară. Acesta a exclus și alocări mai mari, în special pentru coeziune și agricultură, dar dorește ca resursele europene să fie concentrate mai mult către apărare. Liderii nu au ajuns la un acord, iar negocierile continuă cu ținta unei înțelegeri până la finalul anului 2026. Între timp, pozițiile sunt foarte departe una de alta: fermierii germani cer cel puțin 500 de miliarde de euro pentru politica agricolă, organizațiile agricole din România, prin Alianța pentru Agricultură și Cooperare, cer 443 de miliarde de euro (bugetul actual, actualizat cu inflația, față de circa 387 de miliarde în 2021–2027), iar Comisia propune 300 de miliarde garantate, adică 293,7 pentru veniturile fermierilor și 6,3 pentru rezerva de criză.
Pentru România, Alianța pentru Agricultură și Cooperare estimează că pierderea ar putea ajunge între 5,1 și 6,5 miliarde de euro în PAC 2028–2034, cu plăți directe care ar putea scădea de la circa 221 de euro pe hectar la circa 110 euro pe hectar și cu până la 50% mai puțini bani în Pilonul I. Nu știu cum au fost calculate aceste cifre, tocmai de aceea vă întreb dacă ministerul are propria evaluare. Și, în timp ce se negociază banii din 2028, fermierii plătesc acum mai mult: organizațiile agricole spun că îngrășămintele azotate sunt cu circa 70% peste media anului 2024, prețurile la carburanți și la alte inputuri sunt mari, iar prețurile obținute pentru produse rămân mici, iar seceta din 2026 este descrisă de AAC ca „excepțională și persistentă” în 17 state membre. Schema de sprijin pentru îngrășăminte, aflată în consultare publică, dă pentru grâu 90 de lei pe hectar, fermierii cer ca sprijinul național să ajungă la maximul permis, de 200% din alocarea europeană, adică 135 de lei pe hectar, ceea ce înseamnă încă 157 de milioane de lei, iar potrivit organizațiilor, ministerul a răspuns că bugetul său nu a primit bani în plus în 2026.
În județul Tulcea, fermierii care au pierdut culturile în 2025 abia acum pot depune cereri pentru ajutorul de 333 de lei pe hectar din HG 751/2026, între 12 octombrie și 6 noiembrie, doar pentru porumb și floarea-soarelui, cu plata până la 31 decembrie 2026, adică la mai bine de un an după seceta pentru care sunt despăgubiți. În același timp, Dunărea a ajuns la minime istorice, iar România are, în cuvintele reprezentantului AAC Alexandru Țachianu, „cea mai lungă frontieră cu Ucraina, cca 650 km”. Există posibilitatea ca, dacă banii europeni scad, iar costurile rămân mari, tot mai mulți fermieri mici din județul Tulcea să renunțe la cultivare, iar România să depindă tot mai mult de importuri, iar întrebarea pe care o pun este simplă: securitatea alimentară a țării, cine are grijă de ea?
În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări: