Eurodeputatul AUR/ECR, Gheorghe Piperea, a atras atenția, în cadrul unei intervenții la Comitetul European al Regiunilor, asupra riscurilor majore pe care dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale și digitalizarea necontrolată le pot genera pentru drepturile și libertățile cetățenilor. Pornind de la influența algoritmilor asupra alegerilor și până la digitalizarea administrației publice și utilizarea inteligenței artificiale în justiție, Gheorghe Piperea, dublu raportor pe dosarul privind aspectele administrative ale utilizării IA, a subliniat necesitatea supravegherii umane, a respectării drepturilor fundamentale și a păstrării responsabilității decizionale în mâinile oamenilor. „Inteligența artificială poate fi un instrument în mâna judecătorului, dar nu trebuie să devină niciodată judecătorul”, a punctat europarlamentarul AUR.
“Digitalizarea și, mai ales, inteligența artificială sunt două subiecte extrem de importante, despre care trebuie să vorbim mai mult. Pentru că, așa cum am mai spus, eu cred că inteligența artificială are un potențial distructiv comparabil chiar cu cel al armelor nucleare. Și tocmai de aceea, nu ne putem permite să tratăm aceste riscuri cu superficialitate.
Săptămâna aceasta votăm în plenul Parlamentului European raportul AFCO privind Aspectele instituționale ale inteligenței artificiale în contextul integrării europene.
Am lucrat la acest dosar atât în calitate de raportor din umbră din partea ECR, cât și de raportor al opiniei Comisiei IMCO. Iar în ambele poziții am susținut trei principii esențiale: supravegherea umană, respectarea drepturilor fundamentale și faptul că omul trebuie să aibă întotdeauna ultimul cuvânt.
Sigur că ne dorim o Europă competitivă. Ne dorim inovare, progres și tehnologii care să ne facă viața mai ușoară. Dar cu ce preț? Nu putem sacrifica drepturile și libertățile cetățenilor de dragul progresului tehnologic.
Și trebuie să fim foarte atenți, pentru că riscurile sunt deja aici. Vedem cum inteligența artificială poate fi folosită pentru manipulare, discriminare, furt de identitate sau răspândirea de informații false.
Printre multe altele, un exemplu deosebit de îngrijorător este influența inteligenței artificiale asupra alegerilor. Vorbim despre algoritmi care pot influența ceea ce vedem, ceea ce citim și, în cele din urmă, chiar opiniile noastre politice.
Iar noi, ca Parlament European, ales direct de cetățeni, avem o responsabilitate uriașă: să ne asigurăm că votul și libertatea de alegere a oamenilor nu ajung la mâna unor algoritmi.
Dar problemele nu se opresc aici. Trebuie să vorbim și despre digitalizarea administrației publice, unde o simplă eroare informatică poate avea consecințe foarte serioase.
Vă dau un exemplu din România. O amendă contestată sau chiar prescrisă poate ajunge să creeze probleme unui cetățean, inclusiv prin blocarea conturilor, atunci când sistemele informatice nu comunică între ele sau când apar erori. Omul se trezește că nu își mai poate folosi banii și trebuie să demonstreze că sistemul a greșit.
Cum este posibil ca o tehnologie creată să ne simplifice viața să ajungă să ne-o complice atât de mult?
Și nu trebuie să ne uităm doar la România. Uitați-vă ce se întâmplă chiar acum în Paraguay, unde prăbușirea băncii digitale Ueno a provocat o adevărată criză națională, proteste masive și chiar demiterea președintelui Santiago Peña.
Banca ajunsese la aproape trei milioane de clienți. Dar în spatele acestei dezvoltări rapide au existat probleme financiare grave și deficiențe de supraveghere. Iar când banca s-a prăbușit, milioane de oameni s-au trezit că nu își mai pot accesa economiile sau efectua plățile.
Digitalizarea nu a provocat problemele financiare, dar a amplificat enorm consecințele lor.
Iată ce se poate întâmpla atunci când tehnologia avansează mai repede decât instituțiile care ar trebui să o supravegheze.
Și ajung astfel la un ultim subiect, poate cel mai important pentru mine: folosirea inteligenței artificiale în justiție.
Vorbesc aici și din experiența mea de avocat, profesor de drept și fost judecător. Cred că trebuie să fim extrem de prudenți atunci când discutăm despre introducerea inteligenței artificiale în procesele judiciare.
Nu este vorba doar despre protecția datelor sau despre erorile pe care le poate face un algoritm. Vorbim despre însuși dreptul fundamental al fiecărui cetățean la un proces echitabil. Pentru că justiția nu înseamnă doar să citești un dosar și să aplici mecanic un articol de lege.
Înseamnă să înțelegi omul din fața ta. Să înțelegi circumstanțele, contextul, intențiile și consecințele unei decizii. Înseamnă discernământ, empatie și, mai ales, responsabilitate.
Un algoritm poate analiza mii de documente în câteva secunde. Dar asta nu înseamnă că poate face dreptate. Inteligența artificială poate fi un instrument în mâna judecătorului, dar nu trebuie să devină niciodată judecătorul.
Și cred că aceasta trebuie să fie regula după care ne ghidăm în toate domeniile. Să folosim tehnologia pentru a construi o societate mai bună, mai eficientă și mai competitivă. Dar să nu uităm niciodată pentru cine facem toate acestea.
Pentru că, în definitiv, tehnologia trebuie să fie în slujba omului. Nu omul în slujba tehnologiei” și-a încheiat eurodeputatul AUR discursul la Comitetul Regiunilor.
