Adresată: Domnului Daniel-Cătălin Zamfir , Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului

De către Domnul senator: Daniela Ștefănescu

Circumscripția electorală: nr. 04 – Bacău

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul Interpelării – Cine a evaluat proiectele românești de materii prime critice și ce poziție va susține România față de Centrul European pentru Materii Prime Critice

Domnule ministru,

Regulamentul (UE) 2024/1252 (Critical Raw Materials Act, CRMA) permite recunoașterea unor proiecte strategice, cu autorizare accelerată și acces facilitat la finanțare. Prin Decizia (UE) 2026/2349 din 9 octombrie 2026, publicată în Jurnalul Oficial la 22 octombrie 2026, Comisia Europeană a recunoscut 46 de noi proiecte. Două sunt în România: reciclarea bateriilor la Răcari, județul Dâmbovița (Eco Life Style SRL), și prelucrarea magneziului (Verde Magnesium Industries SRL). Acestea se adaugă celor trei proiecte românești din prima listă, adoptată prin Decizia (UE) 2025/840 din 25 martie 2025: grafitul de la Baia de Fier (SALROM), magneziul de la Budureasa (Verde Magnesium România SRL) și cuprul de la Rovina (Euro Sun Mining SRL).

Decizia consemnează că niciunul dintre proiecte nu a primit obiecții din partea statului membru pe teritoriul căruia se află, procedură prevăzută la art. 7 alin. (8) din regulament. România nu a obiectat.

Prin OUG nr. 61/2025, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului și Turismului a fost desemnat autoritate națională pentru aplicarea CRMA și reprezentant al României în Comitetul european pentru materii prime critice.

În paralel, la 20 octombrie 2026, Parlamentul European a adoptat amendamentele la propunerea de modificare a CRMA (COM(2025) 946, procedura 2025/0385(COD)), cu 470 de voturi pentru, 83 împotrivă și 108 abțineri, prin care se propune înființarea unui Centru European pentru Materii Prime Critice, ca agenție distinctă, cu finanțare și guvernanță proprii, cu rol în achiziții comune, stocuri strategice și monitorizarea pieței; un Fond european pentru materiile prime critice, cu o contribuție inițială de 2 miliarde de euro în bugetul 2028–2034.

Suntem pentru cooperare europeană dar nu putem accepta ca România să pună resursele, iar prelucrarea, tehnologia, finanțarea și valoarea adăugată să rămână în alte state.

Față de cele prezentate, vă rugăm să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Ce instituții din România au evaluat cele două proiecte din Decizia (UE) 2026/2349 și ce a făcut concret Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenorialului și Turismului și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), punctul unic de contact desemnat potrivit art. 9 din regulament și reprezentantul României în Comitetul european?
2. Ce analiză tehnică, economică, financiară și de mediu a făcut partea română pentru proiectele Eco Life Style SRL și Verde Magnesium Industries SRL înainte de a nu obiecta? Au fost cerute documente suplimentare sau evaluări independente? A formulat România observații?
3. Ce a comunicat România Comisiei în procedura de la art. 7 alin. (8)? Vă rugăm să transmiteți documentele care pot fi făcute publice.
4. Ce verificări s-au făcut asupra capacității tehnice și financiare a Verde Magnesium Industries SRL: surse de finanțare, calendar, capacitate de producție?
5. Care este stadiul investiției Eco Life Style SRL de la Răcari: capacitate proiectată, calendar de punere în funcțiune, finanțare aprobată și atrasă? Dacă s-a cerut sau s-a primit finanțare din PNRR sau din alte fonduri publice, în ce stadiu se află?
6. Ce obligații au cei doi promotori ca urmare a statutului de proiect strategic, inclusiv obligațiile de raportare din art. 8 din regulament? Cum urmărește statul calendarul, capacitățile asumate și condițiile de sustenabilitate? Ce se întâmplă dacă proiectele nu se realizează?
7. Ce poziție are Guvernul față de înființarea Centrului European pentru Materii Prime Critice, în forma votată de Parlamentul European la 20 octombrie 2026? Ce limite și garanții consideră necesare pentru competențele statelor membre?
8. Cum păstrează România decizia asupra exploatării resurselor proprii, a licențelor și a condițiilor de exploatare, în contextul achizițiilor comune și al stocurilor strategice? Ce garanții explicite solicită România, în textul final?
9. Ce susține România în negocierile pentru alocările din Fondul european de 2 miliarde de euro? Cum se asigură accesul proiectelor românești și orientarea banilor către prelucrare, rafinare și reciclare, nu doar către extracție?
10. Cum sunt protejate datele comerciale și strategice ale companiilor românești față de atribuțiile viitorului Centru: informațiile despre furnizori, contracte, capacități, prețuri și lanțuri de aprovizionare, precum și utilizarea și transmiterea lor?
11. Ce poziție a susținut România în Consiliu la adoptarea poziției din 4 martie 2026?
12. Cum integrează Guvernul în mandatul de negociere pozițiile Senatului (Hotărârea Senatului nr. 48/2026) și ale Camerei Deputaților (Hotărârea Camerei Deputaților nr. 61/2026) privind dreptul statelor de a decide asupra resurselor proprii?
13. Aveți în vedere consultarea comisiilor parlamentare de specialitate înainte de a stabili poziția națională asupra textului final? Veți susține amendamente care întăresc rolul statelor membre în guvernarea Centrului?

Domnule ministru, Așteptăm un răspuns complet la fiecare întrebare și documentele justificative care pot fi făcute publice.