Senatul României a respins o nouă inițiativă legislativă extrem de periculoasă provenită de la USR, care urmărea să permită minorilor de la vârsta de 16 ani să meargă la psihoterapeut sau psiholog fără consimțământul și fără știrea propriilor părinți. Sub pretextul ipocrit al „sănătății mintale a adolescenților”, USR a încercat să slăbească din nou autoritatea părintească și să lase tinerii vulnerabili la mâna unor
ONG-uri sau a unor terapeuți fară experiență. Deși USR a votat disperat pentru lege, iar PNL a preferat să se abțină la vot, majoritatea senatorilor a înțeles avertismentul Partidului AUR și a votat pentru respingerea proiectului.
În cadrul dezbaterilor din plen, senatorul AUR Virgiliu Gheorghe a demontat premisa falsă de la care a pornit proiectul USR și a explicat de ce intervenția psiho-emoțională asupra minorilor nu se poate face prin ocolirea familiei:
„În privința acestei legi, care cere ca de la vârsta de 16 ani, tinerii, fără știrea părinților lor, să ajungă la un psihoterapeut care să le modeleze psihologic viitorul, se înfruntă două opinii. Prima opinie este cea a inițiatorilor de la USR, care poate exprimă doar agenda unor ONG-uri, plecând de la premisa falsă că părinții din România sunt abuzivi. Ca urmare, ei susțin că de la 16 ani un copil trebuie să-și caute singur un psihoterapeut, adică un fel de părinte spiritual care să-i garanteze sănătatea psihică. Ei presupun că la 16 ani un tânăr are discernământul să-și aleagă terapia potrivită și ignoră complet riscul ca acesta să devină codependent de un terapeut lipsit de experiență.
De cealaltă parte este opinia părinților care s-au sacrificat pentru creșterea copiilor lor și care consideră un abuz însăși încercarea de a le prelua copiii la această vârstă sensibilă pentru a-i forma în afara familiei. Părinții ne-au transmis prin numeroase memorii că tinerii de 16 ani nu au discernământul de a alege singuri un psihoterapeut, fapt confirmat și de neuropsihologia modernă. La această vârstă, copiii pot fi ușor influențați de anturaj sau de organizații precum Choice, asociație implicată direct în dezbateri, care merge prin școli și încearcă să convingă tinerii să-și schimbe orientarea sexuală.
Tot părinții consideră că, pentru a-și sprijini copiii în cazul unor crize specifice vârstei, este esențial să le fie alături și să-i ajute să găsească soluția potrivită, în ordinea valorilor și credințelor de familie. Aceasta este și poziția Academiei Americane de Pediatrie. Mă bucur că majoritatea senatorilor au înțeles că sănătatea mentală a tinerilor este strâns legată de implicarea părinților și au votat împotriva acestui proiect. Dincolo de conflictele politice, datoria noastră este să apărăm valorile care ne leagă de viitorul acestei țări.”
