„Guvernul trebuie să își asume politic consecințele deciziilor pe care le ia în educație. Profesorii au dreptul la o salarizare echitabilă, în concordanță cu pregătirea, experiența și responsabilitatea profesiei lor. Orice reformă a salarizării trebuie să ofere garanții privind evoluția veniturilor și să consolideze atractivitatea carierei didactice. Calitatea educației depinde în mod direct de oamenii care lucrează în școli, iar respectul față de aceștia trebuie să se reflecte în măsurile adoptate de Executiv.
Finanțarea educației trebuie să răspundă nevoilor reale ale elevilor. Bursele, transportul școlar, programele de masă, dotarea unităților de învățământ și măsurile de prevenire a abandonului școlar reprezintă investiții cu efecte directe asupra viitorului copiilor. Reducerea sprijinului acordat acestor categorii sau amânarea unor măsuri esențiale transferă costurile deciziilor bugetare asupra familiilor și adâncește inegalitățile sociale.
În județele din Moldova, diferențele dintre comunitățile urbane și cele rurale impun o abordare atentă a investițiilor în educație. Copiii trebuie să beneficieze de condiții decente de învățare, de acces la transport și de sprijin educațional, indiferent de veniturile părinților sau de localitatea în care trăiesc. Guvernul are responsabilitatea de a folosi eficient fondurile publice și europene, de a urmări finalizarea investițiilor și de a garanta că resursele ajung acolo unde nevoile sunt cele mai mari.
Evenimentele din Europa arată că generația tânără cere să fie ascultată și luată în serios. În Franța, protestele elevilor au adus în prim-plan școlile subfinanțate, clasele aglomerate, clădirile degradate și lipsa profesorilor. În Italia, manifestațiile studențești au readus în dezbaterea publică finanțarea educației și condițiile oferite tinerilor. Nemulțumirile sociale au depășit în mai multe locuri cadrul revendicărilor educaționale, pe fondul costului vieții și al nesiguranței privind viitorul. Violențele și distrugerile înregistrate în timpul unor manifestații arată, la rândul lor, cât de importantă este capacitatea instituțiilor de a răspunde problemelor reale înainte ca tensiunile să se agraveze.
Un semnal politic deosebit vine din Serbia. După aproape doi ani de mobilizare condusă de studenți, scrutinul parlamentar din 25 octombrie 2026 s-a încheiat cu o victorie electorală majoră a listei susținute de mișcarea studențească, care a obținut aproximativ 53% din voturi, potrivit rezultatelor preliminare relatate de presa internațională. Mobilizarea a pornit în urma tragediei de la gara din Novi Sad, în care 16 oameni și-au pierdut viața, și a fost alimentată de acuzațiile privind corupția și cererile de asumare a răspunderii. Rezultatul arată că participarea civică susținută și organizarea politică pot transforma nemulțumirea într-o schimbare electorală.
Pentru România, aceste evoluții trebuie să reprezinte un avertisment politic. Tinerii au nevoie de perspective profesionale, de acces la o educație de calitate și de încrederea că efortul lor va fi răsplătit. Profesorii au nevoie de stabilitate și de respect instituțional, iar părinții așteaptă ca școala să le ofere copiilor șanse reale de reușită. Atunci când aceste așteptări rămân fără răspuns, distanța dintre cetățeni și instituții se adâncește.
Guvernul trebuie judecat după deciziile pe care le ia și după efectele lor asupra oamenilor. În educație, aceste efecte se văd în buget, în veniturile profesorilor și în oportunitățile oferite copiilor. Evoluțiile din Franța, Italia și Serbia arată că tinerii europeni își doresc să fie ascultați și să aibă un cuvânt de spus în privința propriului viitor. România trebuie să înțeleagă acest mesaj. Cerem o finanțare adecvată a educației, o salarizare echitabilă a cadrelor didactice și măsuri care să reducă diferențele dintre copiii din comunitățile favorizate și cei din zonele vulnerabile. Acestea sunt obligații ale guvernării, iar rezultatele trebuie să poată fi evaluate public.
AUR susține o politică educațională orientată către finanțarea corespunzătoare a școlilor, recunoașterea muncii profesorilor, reducerea abandonului școlar și consolidarea șanselor copiilor din toate mediile sociale. Investiția în educație înseamnă și capacitatea României de a-și forma propriii specialiști, de a-și păstra tinerii și de a construi o economie bazată pe competență, inițiativă și muncă”, a declarat prof. univ. dr. Cristina Emanuela Dascălu.
