Adresată: Ministerului de Externe, doamna Oana-Silvia Țoiu, ministru

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: Cine vorbește în numele României cu Ucraina despre Canalul Sulina: A fost consultat Ministerul Afacerilor Externe?

Stimată Doamnă Ministru,

Potrivit unor informații, Ministerul pentru Refacere, Infrastructură și Transporturi din Ucraina ar fi cerut Ministerului Transporturilor aprobarea pentru detașarea și găzduirea la sediul AFDJ Galați a unui înalt oficial al Autorității Porturilor Maritime din Ucraina, în vederea „îmbunătățirii coordonării navigației” pe Canalul Sulina. Pe 5 octombrie, la Constanța, partea ucraineană ar fi anunțat că România va invita un astfel de reprezentant, ar urma o zi separată de trecere pentru navele ucrainene în caz de cozi, iar din partea română nu a venit niciun comunicat..

Stimată, doamnă ministru, tulcenii trăiesc cu alertele RO-Alert și cu fragmentele de dronă căzute în județ, își amintesc de Rostok, de adâncirea brațului Bâstroe, făcută în ciuda protestelor României, și de dezbaterile despre efectele ei asupra Deltei Dunării. Există posibilitatea ca o „coordonare” prezentată drept tehnică să ajungă, treptat, un angajament al statului român care să fie aflat de public după ce a fost deja luat. De aceea vreau să știu dacă diplomația română este la masa acestor discuții.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. A fost informat sau consultat Ministerul Afacerilor Externe de Ministerul Transporturilor în legătură cu adresa părții ucrainene și cu înțelegerile de la Constanța din 5 octombrie? Dacă da, când și ce poziție a transmis ministerul dumneavoastră?
2. Ce tratate, convenții și acorduri sunt în vigoare între România și Ucraina privind navigația pe Dunăre, Canalul Sulina și brațul Bâstroe, inclusiv Convenția de la Belgrad din 1948 și protocolul din 1998, și ce prevăd ele privind egalitatea de tratament a navelor și autoritatea statului riveran asupra căii navigabile?
3. Câte solicitări asemănătoare a primit România din partea Ucrainei, prin canale diplomatice sau sectoriale, în ultimii ani, privind prezența unor oficiali în instituții românești, coordonarea traficului sau facilități de tranzit, și cum au fost soluționate?
4. Ar putea o astfel de detașare sau o „coordonare comună” să fie considerată o înțelegere care creează obligații pentru statul român și, în acest caz, au fost respectate procedurile din Legea 590/2003 privind tratatele, inclusiv avizul Ministerului Afacerilor Externe și, după caz, aprobarea Guvernului?
5. Ce solicită România la rândul ei părții ucrainene în schimbul sprijinului acordat, inclusiv în privința brațului Bâstroe, a efectelor asupra Deltei Dunării și a incidentelor cu drone care au afectat teritoriul românesc, și ce răspunsuri a primit până acum?
6. Veți transmite Parlamentului și veți face publice textul înțelegerilor de la Constanța, adresa părții ucrainene și poziția oficială a României, pentru ca transportatorii și locuitorii județului Tulcea să știe exact ce a convenit statul român?