Încomuna Stolniceni-Prăjescu, în județul Iași, povestea unei investiții în educație a ajuns într-un punct care spune multe despre felul în care administrația românească înțelege să lucreze cu banii publici și cu răbdarea oamenilor.
La 7 mai 2026, lucrările la Școala Profesională Stolniceni-Prăjescu au fost recepționate, iar proiectul fusese prezentat public drept o modernizare destinată creării unui mediu educațional sigur, modern și eficient pentru elevi și cadre didactice.
Câteva luni mai târziu, realitatea din comunitate ridică o problemă mult mai simplă decât toate documentele, procedurile și etapele administrative, când intră copiii în școala pentru care s-au făcut aceste lucrări?
Aceasta este întrebarea pe care părinții din Stolniceni-Prăjescu o poartă astăzi cu ei. Pentru părinți, o școală modernizată se traduce printr-o clasă în care copilul lor învață în condiții decente, prin grupuri sanitare corespunzătoare, prin siguranță. Pentru un profesor, înseamnă un spațiu în care își poate desfășura profesia cu demnitate și în care munca sa este sprijinită de condițiile materiale ale școlii. Pentru administrație, lucrurile au devenit o succesiune de contracte, facturi, recepții, avize și procese-verbale.
Datele publice arată că, în luna iulie 2026, comuna Stolniceni-Prăjescu a contractat inclusiv lucrări în vederea obținerii autorizației ISU pentru Școala Profesională, în valoare de aproximativ 29.800 de lei. Iar documentele privind rețeaua școlară pentru anul 2026–2027 includ în continuare unitatea de învățământ din Stolniceni-Prăjescu în structura educațională a județului Iași.
Administrația centrală are obligația de a oferi un răspunsreferitor la această situație. Care este stadiul acestei școli, ce document sau ce procedură împiedică funcționarea ei și cine răspunde pentru întârzierea transformării unei investiții finalizate într-un spațiu educațional efectiv utilizat?
Pentru comunitatea din Stolniceni-Prăjescu, fiecare lună de așteptare înseamnă o nouă perioadă în care elevii și cadrele didactice suportă consecințele unei situații administrative pe care ei nu au creat-o.
Banii investiți în școli provin din munca oamenilor. Fiecare leu public poartă în el munca unui contribuabil, efortul unei familii, timpul unui om care își plătește taxele și are dreptul să vadă rezultatul concret al acestor cheltuieli. O administrație serioasă tratează banul public cu aceeași grijă cu care o familie își administrează veniturile.
Copiii dintr-o comună ieșeană au aceeași demnitate și același drept la condiții decente de educație ca elevii dintr-un mare centru universitar.
Stolniceni-Prăjescu are, de altfel, o școală care își păstrează rolul în comunitate și care a avut rezultate la Evaluarea Națională în 2026. Datele publice indică opt candidați și o medie de 7,13, cu promovare integrală peste pragul de 5. Dincolo de cifre se află copii care învață, profesori care muncesc și părinți care își trimit copiii la școală cu speranța firească a unei educații care să le deschidă drumul mai departe.
România are nevoie de administrație care să ducă proiectele până la capătul lor firesc. Un proiect de educație ajunge la capăt atunci când elevul intră în clasă, profesorul începe ora, iar părintele știe că fiul sau fiica sa se află într-un spațiu sigur și corespunzător.
Solicit Ministerului Educației și autorităților competente să clarifice public situația Școlii din Stolniceni-Prăjescu, să identifice toate impedimentele administrative care întârzie utilizarea efectivă a clădirii și să prezinte un termen concret pentru funcționarea acesteia.
