România a ajuns la o rată de 30,8% a șomajului în rândul tinerilor cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană și aproape dublu față de media europeană. Unul din trei tineri activi sub 25 de ani nu are un loc de muncă.

    Responsabilitatea aparține politicilor publice care nu au reușit să lege școala și formarea profesională de cererea reală de pe piața muncii. În timp ce angajatorii continuă să raporteze locuri de muncă disponibile, tinerii rămân în afara sistemului. Ruptura dintre competențele oferite de sistemul de educație și nevoile economiei reale este evidentă.

    Răspunsul actual al statului este total insuficient. Pentru luna octombrie, ANOFM anunță doar 90 de programe de formare profesională, pentru 1.590 de persoane. Când aproape un tânăr din trei nu are un loc de muncă, astfel de cifre arată lipsa de implicare și interes.

    Este nevoie urgent de un plan național pentru integrarea tinerilor în câmpul muncii, finanțat pe măsura problemei și construit în funcție de meseriile și regiunile în care există cerere reală de forță de muncă. Planul trebuie să pornească de la economia reală: ce meserii caută angajatorii, unde există deficit de personal și ce pregătire trebuie să primească un tânăr pentru a ocupa efectiv un loc de muncă. Reducerea decalajului față de media Uniunii Europene trebuie să devină un indicator concret după care să fie evaluate politicile Ministerului Muncii.

    România are nevoie de tinerii săi aici, acasă, activi și independenți prin propria muncă. Statul trebuie să creeze condițiile prin care un tânăr să poată învăța o meserie, să își găsească un loc de muncă și să își construiască viitorul în România. O rată de 30,8% arată că politicile aplicate până acum nu au produs rezultatele de care tinerii aveau nevoie. Răspunsul trebuie să fie pe măsura problemei.