Cristina Dumitrescu (senator AUR): „Oana Țoiu face teoria „milkshake-ului”, în timp ce relația României cu Washingtonul rămâne fără rezultate la nivel înalt”

Senatorul AUR Cristina Dumitrescu susține că relația României cu administrația americană nu poate fi evaluată prin declarații și metafore, ci prin rezultate concrete și acces direct la nivelul decizional de la Washington. Aceasta critică lipsa unor rezultate diplomatice vizibile și cere ministrului interimar de Externe, Oana Țoiu, să explice ce a construit efectiv România în relația cu administrația Trump după mai bine de un an.

„Oana Țoiu a găsit o nouă metodă de a explica relația României cu Statele Unite: un „milkshake extraordinar” din care nu mai poți scoate căpșunile. Dacă asemenea declarații ar veni de la un influencer, ar fi probabil doar caraghioase. Venite din partea ministrului interimar de Externe, după mai bine de un an în care ni s-a spus permanent că relația cu actuala administrație americană este relansată și consolidată, ele arată cât de superficial a ajuns să fie tratată politica externă.

Rezultatele concrete sunt greu de identificat. Oana Țoiu a avut contacte punctuale cu congresmeni republicani și o întrevedere cu Marco Rubio, însă în cele aproximativ 15 luni de mandat agenda sa publică nu indică vreo întrevedere cu un oficial al Casei Albe. Nici deplasarea de la New York nu a produs o întâlnire bilaterală anunțată cu administrația Trump, agenda MAE fiind dominată de reuniuni ONU, evenimente multilaterale și participări la dezbateri organizate de Atlantic Council și Foreign Policy.

Situația devine aproape absurdă când ne uităm la ce a făcut între timp Administrația Prezidențială. Cotroceniul a contractat firma americană Eversheds Sutherland pentru consultanță strategică și asistență în relațiile cu Guvernul și Congresul SUA, cu un plafon de 565.000 de dolari pe lună și o valoare potențială de 3,39 milioane de dolari în șase luni. Până la sfârșitul lunii iunie fuseseră deja plătiți 845.000 de dolari.

Iar documentele depuse în Statele Unite arată foarte concret pentru ce au fost folosiți acești bani: lobbyștii au contactat de câte două ori pe Marco Rubio și Pete Hegseth, dar și oficiali ai Casei Albe și ai Consiliului Național de Securitate, printre care Steven Cheung și Michael Needham. Cu alte cuvinte, în timp ce Ministerul de Externe ne explică prin metafore cât de bine funcționează relația cu Washingtonul, Administrația Prezidențială plătește consultanți americani pentru a deschide ușile pe care diplomația românească ar fi trebuit să le poată deschide instituțional.

Folosirea firmelor de lobby de către state nu este ceva neobișnuit, iar Administrația Prezidențială a argumentat chiar că asemenea servicii completează activitatea instituțiilor românești. Dar tocmai amploarea contractului și tipul contactelor obținute ridică o întrebare legitimă despre starea relațiilor politice construite direct de MAE: dacă după atâtea luni este nevoie să plătim milioane de dolari unor intermediari americani pentru acces la oamenii-cheie ai administrației Trump, ce a construit efectiv ministerul condus de Oana Țoiu?

Diferența se vede și mai clar dacă ne uităm la Polonia, un stat din aceeași regiune, cu aceleași preocupări majore de securitate și cu aceeași nevoie de o relație puternică cu Washingtonul. Varșovia cultivă contacte directe la cel mai înalt nivel și discută cu administrația americană despre prezență militară, investiții și securitate. Bucureștiul, în schimb, încă așteaptă vizita lui Nicușor Dan la Casa Albă, despre care ni se spune de luni întregi că este în pregătire, fără să existe nici astăzi o dată publică.

Doamna Țoiu ar putea lăsa pentru o vreme teoria milkshake-ului și să răspundă la câteva întrebări foarte simple. Cu cine din Casa Albă a construit o relație directă în aceste 15 luni? Când va avea loc vizita președintelui României la Washington? Ce rezultat important poate pune pe masă după toate aceste deplasări externe? După mai bine de un an la conducerea MAE, acestea sunt întrebările care contează. Dacă răspunsurile continuă să lipsească, demisia ar fi o contribuție mai utilă la politica externă românească decât încă o metaforă despre milkshake-uri”, a declarat senatorul AUR, Cristina Dumitrescu

Distribuie acest articol!

Comments are closed

MAI MULTE ARTICOLE