Adresată de către domnul senator: Ștefan GEAMĂNU
Circumscripția electorală: Nr. 43 pentru românii cu domiciliul în afara României
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declaraţiei politice: „Reflexele pavloviene în coaliția foamei”
Ceea ce am văzut zilele acestea în Parlamentul României nu are nicio legătură cu politica. Este un experiment clinic, pe viu, despre cum funcționează reflexele pavloviene în politică. Ni s-a adus în Parlament un document secret, promovat de președintele României, Nicușor Dan, la solicitarea americanilor. Un document pe care mulți parlamentari nu l-au văzut, nu l-au citit și nu l-au analizat. Practic, ni s-a cerut să votăm un act pe care nu îl cunoșteam.
Iar aici începe partea patologica a poveștii. Pentru că în momentul în care s-a dat semnalul, o bună parte dintre colegii noștri au reacționat exact ca în celebrul experiment al lui Pavlov. A sunat clopoțelul politic și, brusc, mâinile s-au ridicat. Reflex pavlovian perfect. Nu citim, nu întrebăm, nu analizăm. Sună clopoțelul și ridicăm mâna.
Dacă ar fi să privim scena prin ochii unui medic, ar fi un caz interesant de neurologie politică. Avem un stimul extern, un ordin și o reacție involuntară: ridicarea mâinii. În mod normal, între stimul și reacție ar trebui să existe ceva. Se numește creier. Din păcate, în cazul unora dintre colegii noștri, acest organ pare să fi fost scos temporar din circuit. Și mai spectaculos, dovadă a lipsei de discernamant, unii au ieșit public și au spus cu o seninătate dezarmantă: „Nu am citit documentul, dar îl votez.”
Este ca și cum un chirurg ar spune: „Nu am văzut radiografia, dar hai să operăm, vedem noi ce găsim acolo.” Sau ca și cum un medic ar prescrie tratament fără diagnostic: „Nu știu boala, dar am rețeta.” Exact așa a funcționat și votul din Parlament: nu știm documentul, dar îl votăm. Asta nu se poate numi disciplină de partid, ci dresaj. Sună clopoțelul și mâna se ridică. Ordinele vin de undeva, iar ai noștri execută fără să clipească. Stau capră în fața stăpânilor străini și reacționează cu o promptitudine demnă de manualele de fiziologie. Chestiunea nu este că există presiuni externe. Chestiunea este că unii dintre reprezentanții acestei țări nici măcar nu mai mimează gândirea. Votează întâi și află după aceea ce au votat.
Dragi colegi, Parlamentul României nu este laboratorul lui Pavlov și nici sală de reflexe condiționate. Ar trebui să fie locul în care oamenii citesc, gândesc și decid. Dar când ajungem la situația în care unii parlamentari declară public că nu cunosc documentul pe care îl votează, atunci, pentru mine, diagnosticul este clar. Nu mai vorbim despre politică. Vorbim despre reflexe pavloviene administrate la nivel instituțional.
Comments are closed