Astăzi, când vorbim despre viitorul României, trebuie să avem curajul să privim adevărul în față: sistemul nostru de învățământ se află într-o criză profundă, morală și structurală. Deși fiecare guvern proclamă că „educația este o prioritate națională”, realitatea din școli și universități arată contrariul — o prioritate doar în discurs, ci nu și în fapte!
Cadrele didactice, pilonii formării noilor generații, sunt umilite prin salarii indecente și printr-un sistem birocratic sufocant. Mulți profesori buni părăsesc sistemul sau chiar țara, în timp ce tinerii absolvenți evită să intre în învățământ, știind că vor fi răsplătiți cu promisiuni, ci nu cu respect!
Infrastructura școlară este în multe locuri o rușine națională: școli fără toalete decente, fără laboratoare, fără manuale actualizate. Copiii din mediul rural învață în condiții pe care un stat european nu ar trebui să le accepte niciodată și, în loc să reducem decalajele educaționale, le perpetuăm de la o generație la alta.
Reformele se succed una după alta, fără a avea vreo finalitate — fiecare ministru promite o „nouă viziune”, dar toate se opresc la jumătate de drum, din lipsă de voință, continuitate și viziune pe termen lung, iar în locul unei strategii coerente, avem experimente succesive pe spatele elevilor, sacrificând viitorul a generații întregi!
Este timpul să spunem clar: fără o investiție reală în educație — nu doar financiară, ci și morală și instituțională — România nu va avea nici dezvoltare, nici demnitate! Educația nu trebuie tratată ca o cheltuială, ci ca o investiție strategică pentru viitorul nostru!
Solicit Guvernului și Parlamentului să înceteze festivismul declarațiilor și să construiască, împreună cu profesioniștii din domeniu, un pact național pentru educație — unul care să fie respectat indiferent de culoarea politică a guvernelor viitoare!
Copiii României nu mai pot aștepta încă o generație de promisiuni!
Comments are closed