Costache Chertif – Declarație politică – „Imnul României nu poate fi pus alături de simbolurile separatiste sau iredentiste. Ținutul Secuiesc nu există în România, el există în Ungaria, în județele Tolna și Baranya!”

Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF

Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: „Imnul României nu poate fi pus alături de simbolurile separatiste sau iredentiste. Ținutul Secuiesc nu există în România, el există în Ungaria, în județele Tolna și Baranya!”

Domnule președinte al Senatului, doamnelor și domnilor senatori, dragi români,

Săptămâna trecută, la Cluj-Napoca, s-a consumat o rușine națională. În cadrul Congresului UDMR, desfășurat pe teritoriul României, în prezența premierului maghiarofon al României, Ilie Bolojan, și a premierului Ungariei, Viktor Orbán, supranumit lebăda neagră de pe Balaton și putinistul nr. 1 în Europa, s-a intonat cu seninătate și fără nicio jenă așa-numitul „imn al Ținutului Secuiesc” – un simbol iredentist și separatist, folosit pentru a legitima o entitate inexistentă, opusă unității și suveranității statului român.

Să intonezi un imn al unui așa-zis „ținut” pe teritoriul României, în prezența Guvernului României, este un act de provocare și dispreț față de ordinea constituțională. Este un act de secesiune simbolică, o insultă la adresa tricolorului, o palmă dată românilor care au murit pentru unitatea țării noastre!

Iar în fața acestei sfidări directe la adresa statului român, a Constituției și a demnității noastre naționale, în loc să părăsească sala, într-un gest simplu de demnitate și într-un reflex de patriotism, prim-ministrul României a rămas impasibil, ca și toți ceilalți reprezentanți ai statului român, devenind complici prin tăcere la o provocare politică intolerabilă. Acel moment a fost mai mult decât o greșeală – a fost un act de trădare a demnității naționale, o trădare a jurământului de credință față de România depus cu mâna pe Constituție, a fost unul de cedare simbolică a suveranității statului român.

„Ținutul Secuiesc” nu există în România. Nu are statut administrativ și nici recunoaștere constituțională. Este o invenție stalinistă sub forma Regiunii Autonome Maghiare impuse de Moscova în 1948, la cererea Budapestei, invenție reanimată de cercuri revizioniste ungurești care visează zi și noapte federalizarea României, pe care o tratează ca pe un oaspete în propria sa casă.

Or, România este, prin articolul 1 din Constituție, „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Indivizibil, domnilor, nu o hartă de negociat la Cluj între un premier maghiarofon al României și un premier străin, nostalgic după Diktatul de la Viena și înhămat din plin la carul geopolitic al lui Putin. De altfel, dictatorul de la Kremlin, prietenul lui Orbán, a fluturat public și în repetate rânduri, spre satisfacția Budapestei, amenințarea cu separatismul etnic maghiar în Transilvania. Este revoltător că, la 106 ani de la Marea Unire, într-un stat membru NATO și UE, se mai tolerează asemenea provocări budapestano-moscovite.

Cer pe această cale CSAT, MAI, SRI, Ministerului Justiției să investigheze caracterul și intenția acestei manifestări, care a sfidat ordinea constituțională și simbolurile naționale și a avut clar o semnificație politică și potențial de incitare la separatism.  Cer Avocatului Poporului să se autosesizeze, pentru că este inadmisibil ca o formațiune aflată în coaliția de guvernare să încalce, sub ochii prim-ministrului, legea fundamentală a țării.

Dragi colegi,

România nu trebuie să-și plece capul în fața nimănui. Nu acceptăm ca simbolurile țării noastre să fie puse în rând cu simbolurile separatiste sau iredentiste.

Apropo de secui. Etnic vorbind, secuii nu sunt maghiari, ci un popor distinct, de origine turcică. Iar adevăratul Ținut Secuiesc există în Ungaria, dincolo de Dunăre, în județele Baranya și Tolna, vatra istorică adevărată a poporului secuiesc căzut victimă asimilării lingvistice ungurești. Cei peste 200 de mii de etnici secui din Ungaria – câți au mai rămas –  nu sunt însă recunoscuți oficial ca minoritate națională, așa cum aceștia și-o doresc și cum au cerut-o fără succes printr-o inițiativă legislativă populară în 2018. După cum nu este recunoscută nici minoritatea evreiască din Ungaria, cea mai numeroasă procentual minoritate evreiască într-un stat membru al Uniunii Europene.

Nu primim lecții de la Budapesta în chestiunile minoritare. Budapesta să le poarte de grijă mai întâi secuilor din cuprinsul său, să-i recunoască oficial și să le dea autonomie în cele două județe secuiești din Ungaria. Acolo să răsune imul secuilor, acolo să fluture steagurile secuiești!

Să se audă limpede, de la Cluj-Napoca până la Budapesta, de la București și până la Moscova: România nu se înclină, nu se fragmentează, nu se lasă umilită! Imnul României nu are substitut, iar un așa-numit „Ținut Secuiesc” nu există și nu va exista niciodată în România!