La începutul acestui an școlar, școala românească a fost lovită de o serie de măsuri care nu aduc nicio îmbunătățire reală, ci doar îngreunează și mai mult viața profesorilor și slăbesc calitatea educației oferite copiilor noștri.
Norma didactică a fost mărită la 20 de ore de predare pe săptămână. În multe zone, școlile au fost comasate iar clasele au devenit tot mai aglomerate. În mediul rural s-a introdus tot mai des predarea la simultan: un singur profesor trebuie să predea mai multor clase, de niveluri diferite, în același timp.
Aceasta este o situație imposibilă, care afectează grav copiii, dar și sănătatea profesorilor.
Mulți dascăli sunt nevoiți să alerge între mai multe școli, chiar în aceeași zi, ca să își poată completa norma. Petrec ore întregi pe drumuri, plătesc transportul din buzunarul propriu și pierd timpul pe care ar trebui să îl dedice pregătirii lecțiilor și elevilor.
De multe ori, pentru a nu-și pierde postul, sunt obligați să predea și materii în afara specializării lor.
În spatele fiecărei ore de predare există, de fapt, multe alte ore de muncă: pregătirea lecțiilor, planificări, corectarea testelor, realizarea planurilor remediale, adaptarea metodelor de predare la fiecare elev.
La toate acestea se adaugă și sutele de pagini de documente pe care profesorii trebuie să le întocmească pentru comisii și rapoarte școlare, cum sunt SCIM sau CEAC.
În realitate, un profesor muncește zilnic mai mult decât două norme de 8 ore, dar este plătit ca pentru una singură.
Pe lângă oboseala fizică, presiunea psihică este uriașă. Profesorii trăiesc cu stres permanent și fără siguranță sau predictibilitate. Munca lor suplimentară în proiecte, activități sau comisii nu este plătită deloc, fiind tratată ca un „voluntariat”, deși este muncă reală și grea.
În același timp, grila de salarizare este nedreaptă: profesorii cu vechime primesc salarii mai mari chiar dacă nu mai sunt activi, iar cei tineri, care duc greul în școli și lucrează cel mai mult, sunt plătiți foarte puțin doar pentru că nu au vechimea necesară.
Aceste măsuri nu sunt o reformă. Sunt doar o modalitate mascată de a reduce cheltuielile și salariile profesorilor, punând în pericol viitorul educației.
Rezultatul este previzibil: profesorii buni pleacă, iar tinerii absolvenți nu mai vor să aleagă această meserie. Dacă nu oprim acest proces, vom rămâne fără cadre didactice pregătite, iar școala românească se va prăbuși.
Domnule Președinte,
Stimați colegi,
Vă reamintesc cuvintele lui Spiru Haret, întemeietorul școlii moderne românești:
„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara.”
Astăzi, școala noastră este slăbită și sub presiune.
Dacă acceptăm aceste măsuri, mâine vom avea o țară fără dascăli și fără viitor.
De aceea, vă chem pe toți să susținem profesorii și să oprim acest proces de degradare a educației românești. Viitorul copiilor noștri depinde de școala de azi.
Comments are closed