România trece printr-un moment delicat în ceea ce privește politica externă – un domeniu esențial pentru poziționarea noastră strategică, care, din păcate, în ultimii ani a fost marcat de inactivitate, incoerență și o serie de decizii administrative cel puțin discutabile.
Ministerul Afacerilor Externe a avut performanța istorică de a îngropa diplomația românească, sub conducerea domnului Hurezeanu care a bifat cea mai mare rușine diplomatică din ultimii ani: excluderea din programul Visa Waiver. Un eșec în fața partenerului nostru strategic – Statele Unite ale Americii, fără nicio explicație clară, fără o asumare, fără un plan de redresare.
Dar nu a fost singurul derapaj al fostului ministru care ne-a reprezentat cu o confuzie identitară profundă, a admis abateri de la eticheta diplomatică, și cu tăceri rușinoase în momente-cheie, toate catalogate ca: simptomele unei diplomații în colaps.
Și dacă tot vorbim de fapte concrete, să spunem lucrurilor pe nume: în mandatul domnului Hurezeanu, politica externă a României nu a evoluat prin legi sau proiecte de lege adoptate în Parlament. Nu a existat niciun act legislativ major în 2025 în acest domeniu. Totul s-a redus la hotărâri guvernamentale, memorandumuri și decizii executive netransparente.
Și, acum, în loc de corectare a diplomației românești, avem parte de o continuare a tragediei…
De la Titulescu, Ghica și Kogălniceanu… am ajuns la Oana Țoiu. Un politician fără carieră diplomatică, fără viziune externă, fără implicare în vreun dosar strategic. Dincolo de lipsa de experiență, doamna ministru susține măsuri care vor afecta direct milioane de români din diaspora: introducerea unor taxe consulare suplimentare pentru servicii notariale și de urgență, justificată prin nevoia de a „susține digitalizarea serviciilor”. În realitate, această măsură se traduce prin noi costuri pentru cetățeni, în condițiile în care accesul la serviciile consulare este deja anevoios și insuficient digitalizat.
Ministerul Afacerilor Externe nu trebuie să fie un spațiu al experimentelor politice. Nu ne putem permite încă un mandat marcat de incompetență și lipsă de direcție, mai ales într-un context geopolitic extrem de complicat, cu conflicte active la granițele noastre și cu un parteneriat strategic – cel cu Statele Unite – care necesită consolidare, nu mimare.
Diplomația românească are nevoie de profesioniști, de oameni cu viziune, de lideri cu credibilitate internațională. Nu de improvizații. Nu de tăcere. Și în niciun caz de taxe noi pe spinarea românilor din afara granițelor.
Comments are closed