Odată cu sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei, din apropierea Solstiţiului de vară (21 iunie), ziua de 24 iunie este o zi de sărbătoare, nu întâmplător în această zi s-a constituit Ziua universală a iei, care are diverse semnificaţii pentru cultura şi spiritualitatea românească şi universală.
Evenimentul nu a fost niciodată susţinut din fonduri guvernamentale sau de sponsori. Esenţa iei este măiestria meşteşugărească, transmisă din generaţie în generaţie, şi este dedicată eforturilor de includere a cămăşii cu altiţă în lista Patrimoniului mondial UNESCO.
Fineţea materialelor folosite, armonia cromatică, precum şi croiala pieselor costumului românesc, ţesute, croite şi brodate în casă, au fost apreciate de reginele României, Elisabeta şi Maria, precum şi de aristocraţia feminină a vremii, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.Motivele sunt fie stilizate, fie geometrice, fie inspirate din natură. În ceea ce priveşte construcţia ornamentelor de pe mâneci, există numeroase variante fundamentale: mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau „cu stele”. Partea din faţă a cămăşii este la fel de puternic brodată, cu aceleaşi motive ca şi mânecile. Culorile broderiei erau adesea în două sau trei tonuri, deşi se brodau şi într-o singură culoare, în general negru.
În ie, regăsim o spiritualitate străveche. Prin croiul ei evocă Columna lui Traian, care îi înfăţişează pe daci în demnitatea lor şi nu ca pe un popor supus. Putem face conexiunea cu celebra ipoteză istorică, în care se vorbeşte despre Traian ca fiind unul dintre tracii cei de bază, care au fost aici şi au purtat războaiele numai pe o bucăţică a Daciei, de fapt, pentru interesele tezaurelor aurifere.
Ziua universală a iei a devenit un reper al evenimentelor comunitare şi o sărbătoare a identităţii culturale, noi vă sprijinim în continuarea acestei frumoase tradiţii, încurajându-vă să descoperiţi tradiţiile şi obiceiurile specifice comunităţilor în care v-aţi născut, în care locuiţi sau de care sunteţi legaţi sufleteşte, integrându-le în viaţa personală, alături de cei dragi.Să cinstim „ia” românească şi să o păstrăm la loc de cinste în casele noastre, aşa cum au făcut-o bunicile noastre, păstrând-o în lada cu zestre, să ne mândrim când o purtăm, iar astăzi putem face acest lucru. Sunt mândră că m-am născut pe acest pământ românesc unde neamul acesta a creat dintr-o inspiraţie Dumnezeiască ia românească.
La mulţi ani, ie românească!
Nu există răspunsuri