“Moştenire grea pentru generaţiile următoare”
Declaraţia mea de astăzi va atinge o temă pe de o parte importantă şi sensibilă, iar pe de altă parte delăsată şi ignorată de atâţia ani de statul român. După cum bine ştiţi, cea mai importantă resursă a unui stat este resursa umană, iar viitorul acestei resurse, copiii, se formează în şcolile şi familiile româneşti. Din păcate, constatăm că statul român a ignorat acest aspect într-un ritm continuu şi cu o perseverenţă înverşunată, reuşind să atingă “performanţa”, ridicând rata de abandon şcolar până la cota de 23%.
Conform datelor publicate de Ministerului Educaţiei şi amplu propagate de presa naţională, mai bine de 23% din copiii din mediu rural abandonează studiile neatingând nici măcar clasa a VIII-a. Luând în considerare faptul că raportul între populaţia urbană şi cea rurală este aproape de 1 la 1, iar mai exact 46,2% este populaţie rurală şi 53,8% populaţie urbană, putem afirma cu încredere că aproximativ 1/8 din toţi elevii României în prezent abandonează şcoala.
Dacă vom sta să analizăm critic şi obiectiv această situaţie, atunci nu ne va lua prea mult timp să constatăm că peste 10 ani aceşti copii vor fi adulţi şi vor intra în câmpul muncii, iar unii dintre ei vor deveni părinţi, iar dacă menţinem această tendinţă în învăţământ, atunci în câteva decenii ne vom transforma complet într-o ţară de analfabeţi şi muncitori necalificaţi, iar toate acestea se întâmplă în România secolului XXI şi responsabili pentru această moştenire grea, pe care o pregătim urmaşilor, suntem chiar noi cei din aceasta sală.
Vreau, pe această cale, să trag un semnal de alarmă şi să vă atenţionez că, dacă nu întreprindem ceva urgent pentru redresarea situaţiei dezastruoase din învăţământ, atunci vom intra în istorie ca putere de stat care şi-a îndobitocit propria populaţie, iar generaţiile următoare ne vor judeca şi dispreţui, pe bună dreptate, ca fiind “epoca tenebrelor” a României, iar responsabil pentru un astfel de scenariu este fiecare dintre noi, mă refer aici la aleşii poporului, noi, deputaţi şi senatori, suntem mai responsabili decât părinţii copiilor ce-şi abandonează şcoala sau pedagogii din şcoli.
Nu există răspunsuri