Valeriu Munteanu – Declarație politică – Căderea lui Icar: prima zi fără Bolojan.

Există în cultura europeană o imagine simbolică de o forță extraordinară: tabloul „Peisaj cu căderea lui Icar”, atribuit lui Pieter Bruegel the Elder. În această operă, Icar se prăbușește în mare după ce s-a apropiat prea mult de soare, orbit de propria încredere și de iluzia invincibilității. Și totuși, drama lui aproape că nu se vede. În colțul tabloului apar doar două picioare care dispar în apă, în timp ce lumea își continuă firesc cursul: țăranul își ară pământul, corăbiile înaintează, iar viața merge mai departe.

Aceasta este poate cea mai profundă lecție despre putere și despre fragilitatea mitologiilor politice construite în jurul unor lideri prezentați drept „providențiali” sau „de neînlocuit”.

Așa arată și prima zi fără Guvernul Bolojan.

Săptămâni întregi, românii au fost bombardați cu mesaje alarmiste venite dinspre PNL, USR și rețele întregi de influenceri politici, care încercau să inducă ideea că plecarea lui Ilie Bolojan ar reprezenta o catastrofă națională, că o eventuală moțiune de cenzură ar echivala cu o „lovitură de stat”, iar România s-ar prăbuși fără acest guvern. Și totuși, România s-a trezit în picioare.

Trenurile circulă. Agricultorii sunt pe câmpuri. Mamele își țin pruncii în brațe. Muncitorii merg la serviciu. Elevii merg la școală. Viața acestui popor continuă, pentru că România este mai mare decât orice lider vremelnic și mai puternică decât orice aparat propagandistic construit în jurul unei puteri politice.

Istoria ne arată constant că puterea are tendința de a-și crea propria mitologie. Fiecare regim ajunge să creadă că este indispensabil, că fără el statul se va prăbuși, că societatea nu poate exista în afara propriei sale dominații. Însă adevărul este altul: societățile supraviețuiesc întotdeauna liderilor lor, iar popoarele își continuă drumul chiar și după căderea celor care se credeau eterni.

România nu aparține unui om și nici unui grup politic. România aparține românilor. Iar lecția acestei zile este una simplă și profundă: Bolojan a căzut, însă corăbiile merg mai departe. România merge mai departe.