Ștefănescu Daniela – Declarație politică – LUMINA CARE NELINIȘTEȘTE

Adresată de către: Doamna Senator Ștefănescu Daniela

Circumscripţia electorală: 04 Bacău

Grupul Parlamentar: AUR

Titlul declarației politice: LUMINA CARE NELINIȘTEȘTE

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Cunoașteți indignarea publică care dispare exact în momentul în care cineva rostește cuvântul „transparență”? Până în acest moment, totul este despre morală, valori, democrație, vigilență civică, dar din clipa în care întrebi cine finanțează această virtute atât de vocală, atmosfera se schimbă brusc. Tonul devine grav, ochii se ridică spre tavanul Europei, iar ”transparența” — această religie modernă predicată tuturor — devine, dintr-odată, o formă intolerabilă de opresiune.

Vreau să vă asigur că nimeni nu contestă rolul legitim al asociațiilor și fundațiilor într-o societate democratică. O societate fără inițiativă civică este o societate inertă. Dar o societate în care influența publică circulă prin canale financiare opace nu mai este o societate liberă, ci una care poate fi manipulată elegant, cu donații și discursuri impecabil ambalate.

Prin această lege nu se cere supunere și nu se impune obediență. Se cere doar adevăr, adevăr ce poate fi extrem de incomod doar pentru cei care trăiesc în ambiguitate morală.

Dar ce lucru atât de monstruos solicităm prin această lege? Solicităm ca asociațiile și fundațiile să declare cine le finanțează. Atât. Nu le confiscăm ideile. Nu le suspendăm libertatea de exprimare. Cerem doar să practice acea transparență pe care o pretind obsesiv altora.

Dar, reacția a fost surprinzătoare prin disproporția ei.

Ni s-a spus că „se atacă societatea civilă”. Extraordinar. În România anului 2026, a cere declararea surselor de finanțare este considerat atac, dar a influența politic și social milioane de oameni fără să spui cine te susține financiar este considerat virtute democratică.

Și aici apare o contradicție greu de înțeles.

Unii dintre contestatarii acestei legi au petrecut ani întregi cerând declarații de avere, declarații de interese, trasabilitate financiară, raportări publice și standarde de integritate pentru absolut orice instituție. Și bine au făcut. Au cerut să se aprindă lumina. Numai că, iată, în clipa în care aceeași lumină se apropie de propria curte, descoperim subit că transparența trebuie administrată homeopatic.

Dragi colegi,

Democrația nu poate funcționa pe baza unei aristocrații morale autoproclamate. Nimeni nu primește certificat de calificare infailibil doar pentru că își spune „activist”, „expert”, „reprezentant al societății civile” sau „gardian al valorilor europene”. Într-o societate normală, legitimitatea morală nu exclude obligația de a da socoteală. Dimpotrivă: o întărește.

In acest context, organizațiile oneste — și există multe — sunt avantajate. Pentru că separă implicarea civică autentică de zonele cenușii unde activismul se confundă, uneori prea ușor, cu influența netransparentă și cu finanțarea interesată.

Adevărul este că nu transparența sperie. Ci posibilitatea ca publicul să înceapă să pună întrebări.

Cine finanțează?
Cu ce scop?
În numele cui se vorbește?
Și mai ales: cine câștigă puterea fără să fi primit vreodată vot?

Aceste întrebări nu slăbesc democrația. O salvează.

De aceea susțin, fără ezitare, L233/2026 Legea pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.26/Z000 cu privire la asociații și fundații. Nu din ostilitate față de societatea civilă, ci din respect pentru ea și pentru că, lumina nu este dușmanul libertății.