Adresată: Ministrului Educației și Cercetării, domnul Mihai Dimian

De către domnul senator: Cătălin Silegeanu

Grup Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Infrastructura sportivă din școli, responsabilitate și efectele pe termen lung asupra dezvoltării copiilor

Domnule ministru,

Educația fizică face parte din procesul obligatoriu de învățământ, iar pentru ca aceasta să poată fi desfășurată în condiții normale, fiecare unitate școlară trebuie să dispună de spații și infrastructură adecvate pentru activitățile sportive. Cu toate acestea, există încă numeroase unități de învățământ, în special în mediul rural, în care elevii nu beneficiază de astfel de condiții și sunt nevoiți să desfășoare activitățile fizice pe terenuri improvizate sau în spații care nu sunt destinate sportului.

Este important să știm de ce această situație persistă, cine își asumă responsabilitatea pentru asigurarea infrastructurii sportive școlare și care sunt planurile concrete pentru remedierea acestor deficiențe. Lipsa accesului la mișcare în condiții adecvate nu privește doar desfășurarea orei de educație fizică, ci poate influența, în timp, sănătatea copilului, formarea deprinderilor de viață activă, participarea la sportul de masă și dezvoltarea sa fizică și intelectuală.

Din acest motiv, vă rog să precizați:

1. Care sunt principalele cauze pentru care numeroase unități de învățământ nu dispun de infrastructură sportivă adecvată, care este situația la nivel național și în ce măsură există diferențe între unitățile de învățământ din mediul rural și cele din mediul urban?
2. Cui îi revine, în mod concret, responsabilitatea pentru asigurarea, construirea, modernizarea și întreținerea infrastructurii sportive din unitățile de învățământ și ce măsuri sunt luate de Ministerul Educației, împreună cu autoritățile administrației publice locale, pentru îndeplinirea acestei responsabilități?
3. Ce plan concret are Ministerul Educației pentru remedierea deficitului de infrastructură sportivă din școli și în ce termen, având în vedere că accesul insuficient la mișcare poate afecta pe termen lung dezvoltarea armonioasă a copilului, atât din perspectiva sănătății și a formării unui stil de viață activ, cât și prin limitarea participării la sportul de masă și a oportunităților de dezvoltare fizică, intelectuală și socială?