Adresată de către domnul senator: Cătălin Silegeanu
Circumscripția electorală: Nr. 7 Botoșani
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declarației: Inflația, blestemul scumpirilor fără capăt
Domnule președinte, stimați colegi,
De doi ani, gospodăria românească trăiește sub canonada scumpirilor. Raftul, factura, bonul fiscal arată că viața costă atât de mult încât cei mai sărmani se întreabă dacă mai merită trăită. În martie 2026, inflația anuală a urcat la 9,9%, după 9,31% în februarie. După șirul interminabil de asigurări oficiale, țara stă tot sub amenințarea pragului cu două cifre. Pentru milioane de români, inflația înseamnă renunțări, amânări, socoteli refăcute până la disperare.
E adevărat că războiul din Iran trece prin energie și prin piețe. Sub paravanul crizei externe s-a cuibărit însă vechea dezordine a statului român. Bugetul a fost croit cu o ușurință care calcă în picioare orice prudență fiscală. România a încheiat 2024 cu un deficit de 9,3% din PIB; Comisia Europeană vede 8,4% pentru 2025 și 6,2% pentru 2026. Cifrele descriu o putere care a risipit, a amânat, a poleit bilanțul și a lăsat decontul în spinarea celor care muncesc, economisesc și plătesc taxe.
Din toată risipa, din toată dezordinea, din toată minciuna bugetară rămâne un singur verdict. Comisia Europeană arată că, în 2025 și 2026, dinamica salariilor ajunge negativă în termeni reali. Omul pleacă la serviciu, își încasează leafa, își numără cheltuielile cu grijă, iar la sfârșitul lunii descoperă că banii lui valorează mai puțin decât în luna precedentă. Sub ochii statului, nivelul de trai este retezat lună de lună.
Peste toată această sărăcire se întinde și vlaga pierdută a economiei. Comisia Europeană estimează pentru România o creștere de doar 1,1% în 2026. Guvernarea a adus inflația aproape de două cifre, a lăsat deficitul să se umfle primejdios, a ținut economia în loc și a îngăduit scumpirilor să macine veniturile românilor. Un asemenea amestec lasă în urmă buzunare golite, case strânse cu dinții și o țară care își pierde, încet, încrederea în ziua de mâine. Țara cere măsură, minte limpede și simțul răspunderii, fiindcă prea mulți români au ajuns să simtă că trăiesc într-o economie care le confiscă rodul muncii.
Comments are closed