Adresată de către domnul senator: Cătălin Silegeanu

Circumscripția electorală: 7 Botoșani

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declarației: Cine va mai plăti pensiile României peste zece ani?

Politica românească are o îndrăzneală nerușinată. Vorbește zilnic despre pensii, dar ocolește generația care trebuie să le plătească. Îi promite bătrânului siguranță, apoi îi împinge copilul spre plecare printr-o țară în care munca cinstită abia mai prinde rădăcină. Îi cere tânărului să rămână, dar îi face viața tot mai scumpă. Îi cere să muncească aici, dar îi lasă în buzunar doar jumătate dintr-un salariu deja prea mic. Îi cere să aibă copii, dar îl abandonează între chirii ori rate usturătoare și instituții care îl plimbă de la un ghișeu la altul ca pe un vinovat. Așa se sfărâmă legătura dintre generații, prin umilințe mici, repetate, până când plecarea ajunge să pară singura ieșire demnă.

România are aproape 5 milioane de pensionari. La 10 salariați avem deja aproape 8 pensionari, iar din țară pleacă tocmai viitorii contribuabili care ar trebui să ducă sistemul mai departe. Peste zece ani, România va rămâne cu discursurile despre grijă socială și cu o mână de oameni care să o plătească. Părinții strâng din dinți ani întregi ca să-i poarte prin școală, examene, facultăți și începuturi grele. Statul apare la ceremonii, își agață panglica pe efortul lor și se miră mai târziu că tinerii și-au pierdut răbdarea, pentru că munca lor valorează mai mult peste graniță.

Stimați colegi, pensia bunicului depinde de salariul nepotului. Pentru fiecare tânăr rupt din trupul țării ar trebui să ne cutremurăm, fiindcă el va munci, va crește o familie și va îmbătrâni sub alt steag. Iar noi vom rămâne să promitem pensii dintr-un popor pe care l-am lăsat să se împuțineze.