
Către: Guvernul României, domnului Ilie Bolojan, prim-ministru
Ministerul Finanțelor, domnului Alexandru Nazare, ministru
De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș
Subiectul întrebării: Adoptarea schemei de ajutor de stat „TechUp România”, cu angajamente bugetare până în anul 2041, de către un Guvern demis
Stimate domnule Prim-ministru,
Domnule ministru,
În ședința din 20 august 2026, Guvernul a adoptat hotărârea privind instituirea schemei de ajutor de stat pentru tehnologii avansate „TechUp România”, cu un buget maxim de 5,313 miliarde de lei – aproximativ 1,05 miliarde de euro –, din care 2,656 miliarde pentru ajutoare regionale pentru investiții și 2,657 miliarde pentru proiecte de cercetare-dezvoltare. Potrivit textului adoptat, creditele de angajament acoperă perioada 2026–2032, iar plata ajutorului de stat se face în perioada 2027–2041, cu un buget mediu anual de 759 de milioane de lei.
Nu pun în discuție utilitatea unui program destinat inteligenței artificiale, microelectronicii, biotehnologiei sau securității cibernetice – sunt domenii în care România are, într-adevăr, nevoie de investiții, dar ceea ce nu poate fi trecut cu vederea, domnule Prim-ministru, este altceva: un Guvern demis, aflat în exercitarea temporară a atribuțiilor, a angajat bugetul statului român pentru cincisprezece ani înainte, adică pentru trei legislaturi și pentru guvernele care le vor urma.
Potrivit articolului 110 alineatul (4) din Constituție, Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, iar articolul 37 alineatul (3) din Codul administrativ interzice unui Guvern demis promovarea, pe calea unei hotărâri, a unei politici noi. Consiliul Legislativ a dat aviz negativ acestui act, apreciind că schema instituie o politică publică nouă, iar nu o simplă punere în aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2026. Aceeași chestiune a fost deja tranșată, în principiu, de Curtea Constituțională, care a calificat instrumentele de politică publică drept măsuri ce se încadrează în noțiunea de politică nouă, pe care un Guvern demis nu o poate promova prin hotărâre.
Cunosc și argumentul Executivului – acela că schema fusese pusă în transparență decizională încă din luna aprilie, înainte de demitere, și că nu face decât să operaționalizeze o ordonanță adoptată în deplinătatea atribuțiilor. Tocmai de aceea vă solicit lămuriri, fiindcă distincția dintre a executa o politică deja stabilită prin lege și a crea una nouă prin hotărâre nu poate fi lăsată la aprecierea celui care adoptă actul, mai ales când vorbim despre un miliard de euro și despre un orizont de cincisprezece ani.
Trebuie amintit, totodată, că ședința din 20 august a fost una în care s-au adoptat 27 de hotărâri, iar unsprezece acte ale acestui Guvern au fost deja suspendate în instanță pe considerente de competență. Riscul juridic nu este așadar unul teoretic: dacă hotărârea va fi anulată, investitorii care își fac planuri pe baza ei rămân în aer, iar statul român ajunge, cel mai probabil, să plătească despăgubiri – ceea ce ar transforma un program de relansare economică într-o pierdere netă pentru contribuabil.
Având în vedere cele expuse, vă rog să îmi transmiteți următoarele: