România, progres sau regres privind respectarea drepturilor omului
Astăzi vreau să vă prezint realitatea dură a zilelor noastre. În ciuda discursurilor laudative privind evoluția și modernizarea, constatăm că fundamentele morale ale justiției și echității sunt subminate de structurile complexe ale sistemelor politice și economice. Astfel, această discrepanță dintre aspirațiile noastre declarate și realitatea dură în care se confruntă drepturile omului în România devine tot mai evidentă în peisajul sociopolitic contemporan.
Când vom reuși să ne ridicăm la standardele europene? Este profund regretabil să constatăm că, în ciuda aparențelor exterioare, România se confruntă cu o realitate în care drepturile omului sunt vulnerabile și expuse la încălcări sistematice. Numai anul trecut au fost făcute peste 6000 de sesizări la CEDO și chiar 72 de plângeri împotriva României. Numărul persoanelor care sunt încarcerate crește semnificativ de la an la an. Oare unde vom ajunge dacă vom mai continua așa, dacă actuala guvernare refuză să respecte drepturile omului și să aducă schimbări semnificative în politicile economice și sociale? Riscul este acela că vom perpetua un climat de vulnerabilitate și injustiție, afectând nu doar prezentul, ci și viitorul societății noastre.
Câți dintre dumneavoastră știți în ce condiții precare trăiesc unii dintre români? Principiile justiției și echității, pe care vă străduiți să le afirmați în discursurile voastre publice, par să fie trezite la realitatea cotidiană, unde sistemele politice și economice exercită o influență semnificativă asupra vulnerabilității drepturilor fundamentale ale omului. Vorbiți de respectarea drepturilor, vorbiți despre lucrurile pe care le faceți pentru români încontinuu. Dar de ce nu se văd schimbări? De ce copiii din Vaslui sunt nevoiți să meargă zeci de kilometri pe jos până la școală? Sau de ce mai există școli cu grup sanitar în fundul curții? Mai ales în perioada aceasta, când sunt grade cu minus? Dacă vă pasă atât, de ce nu propuneți schimbări? Vă invit să parcurgeți, zilnic, traseul pe care acești copii îl fac până la școală și înapoi. Cu siguranță ar fi o adevărată provocare pentru cei ce guvernează.
Dreptul la educație și asistență medicală, considerate a fi fundamentale, suferă de subfinanțare și limitări ale accesului la actul medical. În loc să construim un sistem educațional și medical accesibil tuturor, asistăm la perpetuarea unor inechități structurale, excluzând un segment semnificativ al populației de la aceste servicii vitale.
În timp ce ne exprimăm mândria pentru progresele noastre, este vital să privim cu ochi critici la deficiențele existente. Este necesar să recunoaștem că respectarea drepturilor omului nu este doar o responsabilitate solemnă, ci și un indicator al maturității noastre ca societate. Este momentul să depășim retorica și să transformăm angajamentele noastre în acțiuni concrete care să consolideze și să protejeze cu adevărat drepturile omului în România.
Creșterea costurilor de trai și inflația majoră nu sunt simple tendințe economice, ci rezultatul unei guvernări care neglijează cu inconștiență necesitățile de bază ale cetățenilor, având astăzi și o economie lipsită de obiect de activitate. Această transformare a nevoilor cotidiene în lux pentru mulți români nu este doar o încălcare directă a drepturilor lor fundamentale, ci și o expresie elocventă a unei guvernări indiferente la principiile echității sociale.
Acest peisaj descurajant dezvăluie un climat politic în care drepturile omului sunt tratate cu neglijență, fiind sacrificate în numele unei aparente modernizări economice. Actuala guvernare nu doar că nu protejează și promovează drepturile fundamentale ale cetățenilor, ci le compromite în mod activ în beneficiul unor interese economice scurte și partizane.
NU trebuie exclusă nici sfera politică, nominalizările bazându-se pe conexiuni politice, în detrimentul competenței și meritului. Este necesar să punem capăt acestui regres, să renunțăm la numirile politice în funcții cheie fără o pregătire corespunzătoare și să aspirăm la lideri competenți și dedicați, în beneficiul întregii societăți. Este momentul să reconstruim încrederea în drepturile omului în România, să abordăm împreună aceste deficiențe și să construim o țară în care fiecare cetățean să se bucure de demnitate și justiție.
Vreau să vă amintesc că în data de 10 decembrie s-a marcat Ziua Internațională a Drepturilor Fundamentale ale Omului și vreau să facem din acest moment un apel la acțiune, ci nu doar o ocazie de reflexie. Este imperativ să ne dedicăm cu adevărat valorilor drepturilor omului și să construim, împreună, o societate autentică și dreaptă, în care fiecare cetățean să se bucure de demnitate și justiție.
Noi, AUR, NU vom permite ca țara noastră să fie o ca o glumă în fața altor țări și, mai ales, nu vom permite guvernării să își bată joc de binele țării! Trebuie să luptăm, împreună, pentru o Românie unită!
Nu există răspunsuri