Mă adresez dumneavoastră astăzi cu mâhnire, amestecată cu dezgust și îngrijorare. O fac nu doar în calitate de deputat, dar și ca fiu al Bucovinei, crescut într-o familie cu frică de Dumnezeu, într-un spațiu unde credința, tradiția și Biserica sunt repere vii în viața de zi cu zi.
Probabil știți deja că pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” se joacă o piesă de teatru – dacă pot să-i spun așa – în care se revarsă toate insultele și maimuțărelile la adresa creștinismului, iar acest lucru se întâmplă în Sfântul Post al nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sub pretextul libertății artistice, această “piesă” lovește în cele mai sacre valori ale poporului român: credința ortodoxă, demnitatea Bisericii și respectul pentru ceea ce ne definește ca neam.
Spectacolul este o etalare de expresii licențioase, cu conotații sexuale explicite, care exprimă scene grotești, precum folosirea crucii ca suport al unor fantezii bolnave și înșiruirea tuturor tulburărilor de care a suferit cândva autorul. Cumva, aceste traume s-au transferat asupra regizorului, dar și a conducerii TNB, care a aprobat punerea în scenă. Iar în locul caietului – program, era mai potrivită o fișă medicală.
Mă întreb dacă este necesar să se producă astfel de infamii pe prima scenă a țării. Asta îmi amintește că nu e pentru prima oară când anormalitatea reușește să penetreze instituții aparent onorabile. Descopăr că există un program în acest sens, promovat de “elitele” anormalității Woke și LGBT, aliniate sub stindardul neomarxismului de extremă stângă. Vă amintesc că în anul 2013, aceștia au încercat proiecția unei producții video de propagandă homosexuală chiar în incinta cinematografului Muzeului Țăranului Român. Au mai încercat și în 2018, de două ori. Iar pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași a produs oroare o piesă de teatru la fel de insultătoare a scriitoarei-analiste-soroșiste Alina Mungiu. Și astfel de exemple apar, din când în când, mai cu seamă în preajma marilor sărbători ale creștinismului.
Este inacceptabil ca o instituție de prestigiu precum TNB, finanțată din bani publici, să permită batjocorirea simbolurilor religioase ale unei majorități covârșitoare din România. Arta trebuie să ridice, nu să coboare. Să lumineze, nu să insulte.
Spuneam la început că sunt mâhnit, pentru că eu însumi sunt artist. Am avut onoarea de a urca pe marile scene europene ca tenor, purtând cu mine numele și sufletul României. Cariera mea artistică m-a învățat că adevărata cultură nu este o formă de destrămare, ci de înălțare a spiritului. Arta m-a adus mai aproape de Dumnezeu, nu m-a îndepărtat de El.
Căutați și veți vedea, stimați colegi, că marii artiști ai lumii, la maturitatea lor creatoare, au declarat că simt apropierea de Dumnezeu. Rătăcirile aparțin întotdeauna căutărilor, care pot duce artistul pe drumuri înfundate, întocmai cum cea mai frumoasă sculptură se arată, la început, ca o piatră diformă. De regulă, acestea nu se expun, ba chiar – de multe ori – rămân la stadiul de încercări nereușite. Ele ajung la gunoi sau devin materie primă pentru obiecte utile, cum ar fi toaletele.
Cer cu fermitate conducerii Teatrului Național “I.L. Caragiale” să revină la o linie culturală care să onoreze locul privilegiat pe care îl ocupă, măcar cu numele, iar Ministerului Culturii să analizeze cu atenție prestația conducerii primei scene a țării.
Ca membru al Alianței pentru Unirea Românilor, voi continua să apăr credința, familia, cultura autentică și libertatea adevărată – acea libertate care nu calcă în picioare convingerile profunde ale semenilor mei. Ca artist, ca român și ca bucovinean, spun limpede: nu există artă adevărată în afara adevărului. Și adevărul acestui popor e credința sa.
Comments are closed