După lovitura de stat din 1989, ni s-a spus că România este o democrație, că votul nostru contează, că serviciile secrete nu se implică în politică și că, în general, statul lucrează în interesul cetățeanului.
Toate aceste teze au căzut în 2024, odată cu anularea candidaturii doamnei Șoșoacă, anularea alegerilor prezidențiale și, ulterior, în 2025, cu anularea candidaturii domnului Georgescu, precum și cu implicarea serviciilor, a BNR și a tuturor instituțiilor de forță împotriva candidatului AUR, domnul George Simion.
După toate acestea, președintele impus, Nicușor Dan, în urma moțiunii susținute de AUR, care a dus la căderea guvernului Bolojan, desemnează ca premier, zilele trecute, un personaj al cărui partid neparlamentar a obținut sub 2% din voturi, ocolind complet partidele parlamentare și ignorând Constituția.
Domnul Tomac, băiatul de casă al sistemului, propune un întreg cabinet de miniștri din afara partidelor parlamentare, mizând pe repetarea experimentului guvernului Cioloș, un guvern care a fost total antiromânesc, după cum va fi și cel al lui Tomac, dacă va primi girul celorlalte partide.
De ce am mai merge la vot când alegerile ne sunt anulate, iar partidele din Parlament, reprezentanții direcți ai alegătorilor, sunt ocolite?
De ce am mai merge la vot dacă, atunci când poporul votează altfel decât „răul cel mai mic”, alegerile sunt anulate?
De ce am mai merge la vot când candidați incomozi sistemului sunt fie interziși, fie hăituiți prin holurile întunecate ale justiției?
De ce am mai merge la vot când serviciile noastre, care ar trebui să protejeze interesele naționale, se implică sau, cel puțin, asistă pasiv atunci când servicii externe ale altor țări ne impun președinți?
Alegerile locale și parlamentare din 2028, cele europarlamentare din 2029 și cele prezidențiale din 2030 vor reprezenta testul nostru ca societate, iar dacă îl vom pierde, România va fi pierdută definitiv.
Comments are closed