Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Expunerea mediatică a bunurilor ridicate în ancheta DIICOT privind cazul Călin Georgescu și respectarea prezumției de nevinovăție

Interpelare politică către Prim-ministrul interimar al României, Ilie Bolojan

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul interpelării: Expunerea mediatică a bunurilor ridicate în ancheta DIICOT privind cazul Călin Georgescu și respectarea prezumției de nevinovăție

Domnule Prim-ministru interimar,

Mediatizarea perchezițiilor efectuate în dosarul DIICOT care îl vizează pe domnul Călin Georgescu impune clarificarea modului în care informațiile despre bunurile ridicate au fost furnizate publicului. Atenția acordată unor echipamente prezentate drept „sisteme de bruiaj” și unei legitimații ridică o problemă de rigoare juridică. Un bun poate prezenta interes pentru anchetă fără ca deținerea sa să constituie, prin ea însăși, o infracțiune.

Potrivit comunicatului DIICOT din 21 septembrie 2026, reprodus în presă, documentele ridicate urmau să fie expertizate, existând suspiciuni privind autenticitatea lor. Această precizare trebuie să guverneze întreaga comunicare publică asupra înscrisurilor respective. O suspiciune supusă verificării nu poate dobândi, prin repetare mediatică, autoritatea unei constatări definitive. Comunicatul DIICOT, reprodus de Digi24.

În privința aparatului, denumirea generică de „bruiaj” este insuficientă pentru stabilirea regimului juridic. ANCOM precizează că dispozitivele destinate producerii unor interferențe prejudiciabile comunicațiilor radio sunt interzise, iar deținerea lor intră sub incidența unor sancțiuni contravenționale. Dacă echipamentul identificat funcționează exclusiv prin mascare acustică, acestuia nu i se poate atribui automat regimul aplicabil bruiajului radio. Identificarea tehnică și norma incidentă trebuie să preceadă orice calificare publică a deținerii sale drept faptă ilegală. Precizările ANCOM.

Aceeași exigență privește legitimația. Autenticitatea documentului, calitatea emitentului și eventuala utilizare sunt chestiuni distincte. Art. 323 din Codul penal condiționează existența uzului de fals de folosirea unui înscris cunoscut ca fals, în vederea producerii unei consecințe juridice. Simpla deținere nu întrunește, singură, aceste elemente. Eventuala falsificare sau implicare a documentului într-o altă infracțiune necesită, la rândul său, stabilirea faptelor corespunzătoare. Răspunderea penală nu se deduce din inventarul unei percheziții. Codul penal.

Problema privește, în egală măsură, disciplina comunicării judiciare. Art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilește că procedura din cursul urmăririi penale este nepublică, iar art. 4 consacră prezumția de nevinovăție până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă. Aceste garanții obligă autoritățile inclusiv atunci când selectează informațiile și imaginile destinate presei. Codul de procedură penală.

Caracterul nepublic al urmăririi penale permite comunicarea instituțională în condițiile legii. Tocmai de aceea, trebuie justificată necesitatea divulgării fiecărui element care poate influența percepția publică asupra vinovăției. Directiva (UE) 2016/343 cere respectarea prezumției de nevinovăție în declarațiile autorităților și admite informarea despre procedurile penale atunci când aceasta este strict necesară pentru anchetă ori justificată de interesul public. Notorietatea persoanei cercetate nu înlătură aceste exigențe. Directiva (UE) 2016/343.

În plus, art. 277 alin. (2) din Codul penal incriminează, în condițiile prevăzute de text, dezvăluirea fără drept a mijloacelor de probă sau a înscrisurilor oficiale dintr-o cauză penală de către funcționarul public care le cunoaște în virtutea funcției. Incidența acestei norme presupune verificarea împrejurărilor concrete, inclusiv a existenței dreptului de comunicare. Este, așadar, necesară delimitarea informațiilor difuzate cu autorizare de eventualele divulgări nepermise. Codul penal.

În temeiul art. 112 alin. (1) din Constituția României, vă solicit următoarele clarificări, în limitele competențelor Ministerului Justiției și cu respectarea independenței procurorului în soluționarea cauzei. Constituția României.

1. Care au fost temeiul juridic și circuitul de autorizare a comunicării către presă a informațiilor și imaginilor privind echipamentele și legitimația ridicate? Vă solicit să precizați, pe baza informațiilor ce pot fi obținute legal de la instituțiile competente, ce interes public concret a justificat difuzarea lor în această etapă.
2. Comunicarea oficială a prezentat deținerea acestor bunuri drept faptă ilegală sau a indicat exclusiv necesitatea verificării lor? Ce demersuri instituționale veți întreprinde pentru clarificarea eventualelor prezentări inexacte, inclusiv a confuziei dintre bruiajul acustic și cel radio, respectiv dintre deținerea unui înscris și folosirea sa în condiții incriminate de lege?
3. Au fost sesizate instituțiile competente pentru verificarea unor eventuale divulgări neautorizate din această cauză? În caz afirmativ, vă solicit să indicați instituțiile sesizate și obiectul verificărilor, în măsura în care aceste informații pot fi comunicate, inclusiv sub aspectul art. 277 alin. (2) din Codul penal.
4. Ce măsuri concrete veți susține, în cooperare cu Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, pentru ca difuzarea imaginilor din anchete să fie supusă unor criterii verificabile de necesitate și proporționalitate? Vă solicit să precizați mecanismele prin care sunt prevenite și corectate comunicările susceptibile să prezinte persoanele cercetate ca vinovate înaintea unei hotărâri definitive.