Către: Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, domnului Dragoș-

Nicolae PÎSLARU, ministru interimar

De la: doamna Gianina ȘERBAN, deputat AUR, circumscripția electorală nr. 25, Ilfov

Obiectul întrebării: Serviciile sociale și măsurile de prevenire a suicidului în rândul copiilor și adolescenților vulnerabili

Stimate domnule ministru,

Creșterea vulnerabilității psihologice în rândul copiilor și adolescenților reprezintă nu doar o problemă de sănătate, ci și una de protecție socială. Copiii care trăiesc în familii afectate de sărăcie, violență, conflicte familiale, neglijență parentală, consum de substanțe, migrația părinților sau alte forme de vulnerabilitate socială pot fi expuși unui risc crescut de deteriorare a sănătății mintale și de apariție a comportamentelor autovătămătoare sau suicidare.

Datele disponibile indică amploarea problemei. Un studiu realizat în România în anul 2020, pe 10.114 adolescenți din toate județele țării, a arătat că 48,9% dintre aceștia au avut cel puțin o dată gânduri de suicid, 27,1% erau permanent triști și nu puteau scăpa de tristețe, iar 21,5% au avut perioade în care s-au simțit depresivi în ultimele șase luni.

De asemenea, potrivit datelor publice citate în ultimii ani, rata suicidului în rândul copiilor și adolescenților sub 15 ani este de aproximativ două ori mai mare în România decât media europeană.

Având în vedere responsabilitățile ministerului în domeniul protecției copilului și al serviciilor sociale, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Câți copii și adolescenți aflați în evidența serviciilor publice de asistență socială și a DGASPC au fost identificați în ultimii 5 ani ca prezentând probleme de sănătate mintală, comportamente autovătămătoare sau risc suicidar, defalcat pe ani, județe și categorii de vulnerabilitate?
2. Câte cazuri de autovătămare, tentative de suicid sau risc suicidar au fost identificate de serviciile de protecție a copilului în ultimii 5 ani?
3. Câte servicii sociale specializate pentru copii și adolescenți cu probleme de sănătate mintală funcționează în prezent la nivel național, cum sunt distribuite teritorial și câte persoane pot deservi anual?
4. Care este numărul copiilor și adolescenților care beneficiază efectiv de consiliere psihologică, psihoterapie, servicii de sprijin emoțional sau alte servicii specializate prin sistemul public de protecție socială?
5. Câți copii aflați în risc beneficiază de astfel de servicii prin intermediul DGASPC, iar câți copii eligibili rămân fără acces la servicii specializate, din cauza lipsei furnizorilor, a capacității insuficiente, a distanței geografice sau a altor bariere?
6. Ce obiective și măsuri concrete are ministerul pentru perioada 2026–2030 în vederea dezvoltării unei rețele accesibile de servicii sociale și psihosociale pentru copiii și adolescenții aflați în situații de vulnerabilitate și pentru prevenirea comportamentelor suicidare?