“Violenţa domestică anulează femeia ca om!”.
Mereu am considerat că femeia trebuie să fie egală cu bărbatul în şansa de a evolua, atât profesional, cât şi în ceea ce priveşte familia, cu tot ceea ce implică ea, fie că este vorba despre împărţirea aşa-ziselor sarcini în sânul căminului, cât şi la luarea deciziilor ce privesc viitorul, educaţia copiilor sau administrarea resurselor financiare ale familiei.
Ştim cu toţii că în viaţa de familie există momente în care unele decizii sunt luate sub anumite presiuni, însă prin capacitatea noastră, a oamenilor, le gestionăm şi găsim soluţii, uneori făcând chiar mici compromisuri, pentru ca viaţa să se desfăşoare în bună înţelegere, să simţim fericirea pe care şi-o doreşte fiecare om.
Dar, iată că urmărind această fericire, care de fapt nu este o destinaţie, este un drum pe care ar trebui să-l parcurgem cu toţii, unele cupluri nu găsesc puterea să se poată ajunge la un punct comun, ci, mai mult, distrug orice speranţă de a trăi în linişte şi se ajunge la fapte reprobabile, chiar şi la decesul unuia dintre membrii de familie.
În contextul pandemiei, cazurile de violenţă domestică s-au înmulţit dramatic, aşa cum o arată statisticile. Astăzi, în România, suntem în faţa unei crize prin care românii nu au mai trecut demult. Povara facturilor şi greutatea cu care românii îşi pot asigura traiul decent sunt deja dovedite, reprezentând un alt factor ce duce la tensiuni majore în multe familii ce nu pot ţine pasul cu valurile de scumpiri ce au venit şi vor mai veni. Va urma o iarnă cu facturi exagerate la energie, de aici rezultând motive de stres sau de discuţii în cadrul familiei.
Violenţa domestică, în toate formele ei – fizică, psihică, verbală – este un fenomen cumplit, plin de cruzime, însoţit de multe ori de tortură, care duce la lipsirea de demnitate a victimei, la pierderea stimei de sine, în majoritatea cazurilor victimele fiind femei. Acolo unde există violenţă verbală, până la crimă paşii sunt deseori făcuţi foarte rapid de agresori, iar de la depresie la sinucidere drumul este foarte scurt.
Stimaţi colegi,
Stimaţi miniştri,
Vă solicit în mod imperativ ca împreună să găsim soluţii în toate direcţiile pentru a stopa acest fenomen din ce în ce mai întâlnit, prin programe reale de a reduce presiunea costurilor vieţii, prin programe de sănătate decontate care să consilieze cuplurile aflate în situaţii de impas, prin punerea în aplicare a legilor care pot proteja victimele – şi avem Legea brăţărilor, care este promulgată de domnul preşedinte Iohannis, aşteptăm să apară şi normele de aplicare sau prin modificarea legilor pentru sancţionarea drastică a celor ce comit aceste infracţiuni.
Sprijinul victimelor, astăzi, de cele mai multe ori, este doar declarativ. Însă femeile nu au nevoie de sprijin abia după ce au devenit victime, ci e nevoie de prevenţie, pentru a nu ajunge să le fie anulat statutul de “om”!
Nu există răspunsuri