A devenit o obișnuință să ne îngropăm militarii căzuți pe timp de pace. De la Revoluția din decembrie 1989 și până în prezent am numărat cel puțin 26 de accidente aviatice grave, în 95% dintre acestea fiind implicate aeronave de tip MiG 21 LanceR.
Până pe data de 2 martie a.c., bilanțul tragediilor era net defavorabil vieții: 28 decedați și 20 supraviețuitori. Din păcate, drama petrecută recent în județul Constanța a înclinat și mai tare talgerul balanței în dreptul celor mutați prematur la cele veșnice. Astăzi, România plânge 36 de morți, toți oameni nevinovați, victime în primul rând ale unei înzestrări precare.
Prăbușirea succesivă a unui avion MiG 21 LanceR și a unui elicopter IAR 33 Puma, tragedie ce s-a soldat cu decesul a opt militari, este cea mai mare drama aviatică după accidentul de la Tuzla din anul 2010. Atunci au murit 12 militari și s-au salvat 2.
Bilanțul accidente-morți de după Revoluția din decembrie 1989 ne spune că, în România, pe timp de pace, s-a înregistrat aproximativ un accident aviatic/an în care a murit cel puțin un militar.
Din păcate, nu există și un bilanț similar al demisiilor din fruntea Forțelor Aeriene Române sau al Ministerului Apărării Naționale, principalele structuri responsabile pentru „sicriele zburătoare” în care militarii noștri sunt obligați să își desfășoare activitatea și să își riște viețile.
Domnule prim-ministru,
Ați putea fi primul care dă tonul onoarei în armata română, fie prin solicitarea demisiei Șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, general-locotenent Viorel Pană, fie prin propria demisie pentru că, nu-i așa, ați păstorit suficient Ministerul Apărării Naționale pentru a-i cunoaște realitățile și vulnerabilitățile.
Nu de alta, dar privind de la nord la est, avem mare nevoie să ne simțim și să fim în siguranță, iar acest lucru nu se poate întâmpla cu incompetenți aflați în poziții cheie, care țin de scaune.
Nu există răspunsuri