Începutul unui nou an școlar… ce sentiment, ce amintiri frumoase și plăcute! Un nou început — asta retrăiesc, chiar în această săptămână, milioane de elevi din toată țara.
Acest sentiment îl retrăiesc și eu, împreună cu elevii școlii din satul meu natal. Pentru câteva clipe, am fost din nou o elevă plină de energie, fericită, nerăbdătoare și plină de optimism, dar și cu o urmă de îngândurare: oare cum va fi anul acesta? Oare ce voi învăța? Oare ce voi descoperi și ce amintiri noi voi crea?
Și am clipit de două ori, și anii au trecut. Și totuși, da — asta a însemnat școala pentru mine, într-un sătuc mic din Tulcea. Nu aveam multe pe atunci. Ulițele erau prăfuite, școala prost dotată, o oglindă fidelă a stării sociale și economice din acei ani. Și totuși, pentru noi, copiii satului, totul era frumos și simplu. Nu știam ce ne lipsește, pentru că aveam ce conta cu adevărat: școala și credința.
Școala și credința ne-au unit. Au fost stâlpii cu care ne-am clădit ca oameni. Aceste două instituții sunt pilonii fundamentali pe care se sprijină România. Dar în ultimii 30 de ani, acești piloni s-au erodat extrem de mult, iar dacă nu reușim să-i întărim pentru elevii de azi, viitorul acestei țări se va prăbuși și odată cu el, va cădea și România.
Prăpastia dintre școala din mediul urban și cea din mediul rural se adâncește de la un an la altul. Copiii de la sat sunt abandonați, fără profesori calificați și fără o șansă reală la o educație de calitate.
Dar eu nădăjduiesc că totul se poate repara. Prin credință și printr-o reformă reală a școlii, România se poate reconstrui. Doar un guvern suveranist, cu iubire față de valorile creștine și respect pentru elevii acestei țări, îi poate da României o nouă șansă.
Așa că, în acest prag de an școlar, le urez din suflet tuturor elevilor din România un an plin de bucurii, de prietenii adevărate și de lucruri noi învățate. Să nu uite niciodată de unde au plecat și să creadă, cu toată inima, în ceea ce pot deveni.
Dumnezeu să vă ajute în acest an școlar, dragi elevi!
Comments are closed