Adresată: Ministerului Energiei, 

În atenția: domnului ministru interimar Ilie Gavril Bolojan 

De către: Dumitrina MITREA, Deputat ales în circumscripția electorală nr. 29 Neamț 

Obiectul întrebării: Situația reală a capacităților de stocare prin pompaj din România, sumele cheltuite, tragerea la răspundere a vinovaților și măsuri de urgență în contextul crizei energetice

                               Domnule Ministru,

România traversează o criză energetică profundă, caracterizată prin dezechilibre majore în Sistemul Energetic Național (SEN).

În timpul zilei înregistrăm o supraproducție masivă și prețuri negative din cauza exploziei capacităților fotovoltaice neînsoțite de stocare, iar seara, în orele de vârf, devenim dependenți de importuri masive și extrem de scumpe.

Recent, Guvernul a fost obligat să adopte ordonanțe de urgență pentru a permite instituției Transelectrica limitarea consumului marilor industriari în caz de deficit energetic. Această situație disperată este consecința directă a unui sabotaj administrativ prelungit.

Statisticile oficiale raportează că România deține o capacitate teoretică de stocare prin hidro-pompaj de 291,5 MW (aproximativ 1.500 MWh). În realitate, capacitatea utilizată în SEN este aproape ZERO.

Cele cinci hidrocentrale cu acumulare prin pompaj de pe Oltul Inferior (Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rușănești și Izbiceni) — concepute pentru o capacitate de 200 MW — funcționează exclusiv ca hidrocentrale clasice pe firul apei. Ele nu pot pompa apă înapoi în lacuri deoarece proiectul tehnic a fost condiționat eronat de construirea unei a șasea centrale (nodul Islaz), proiect amânat sistematic. 

De asemenea, stațiile de pompare de la Lotru (Petrimanu, Jidoaia, Lotru-Aval), Gâlceag și Săcuieu (alte 91,5 MW) au fost abandonate administrativ, ajungându-se astăzi la licitarea unor noi contracte de aproape 100 de milioane de euro pentru repararea a ceea ce statul a plătit deja.

Pentru că etichetarea adevărului drept „populism” nu mai poate acoperi un jaf de jumătate de miliard de euro, vă solicit, domnule Ministru, să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Care este suma totală exactă (actualizată) plătită din bani publici sau din bugetul companiilor de stat pentru cele 5 amenajări de pe Oltul Inferior și stațiile de la Lotru, Gâlceag și Săcuieu, de la demararea lucrărilor și până în prezent?
2. Care sunt motivele tehnice, juridice și manageriale concrete pentru care aceste obiective de investiții, finalizate sau inaugurate parțial în urmă cu un deceniu, NU funcționează nici astăzi în regim de stocare prin pompaj?
3. Ce măsuri concrete și imediate va lua Ministerul Energiei împotriva factorilor de decizie, proiectanților și managerilor din companiile de stat (Hidroelectrica, SAPE) care au girat aceste proiecte defectuoase și au produs erorile catastrofale de corelare tehnică (cum este condiționarea pompajului de pe Olt de la nodul Islaz sau celebra Centrală fantomă Tarnița-Lăpușteni)?
4. Aveți în vedere trimiterea corpului de control al Ministrului pentru a investiga aceste investiții eșuate și pentru a sesiza organele de urmărire penală cu privire la posibile fapte de abuz în serviciu, neglijență sau sabotaj economic împotriva intereselor strategice ale României?
5. Există un plan de măsuri de urgență pentru punerea în funcțiune imediată a funcției de pompaj la amenajările de pe Oltul Inferior și Lotru? Dacă da, care este calendarul asumat și de ce se preferă finanțarea unor noi proiecte private de baterii în detrimentul infrastructurii hidroenergetice de stat deja plătite?