Adresată: Domnului Ministru al Transporturilor și Infrastructurii,
Sorin Mihai GRINDEANU
De către: Doamna Mitrea DUMITRINA,
Deputat AUR, circumscripția nr. 29 Neamț
Obiectul întrebării: Clarificări asupra licitației ce viza achiziția trenurilor pe hidrogen, parte a obiectivelor vizate prin PNRR
Stimate Domnule Ministru,
Licitația lansată de Autoritatea pentru Reformă Feroviară pentru achiziționarea a 12 trenuri pe hidrogen a fost anulată din lipsă de oferte, iar Autoritatea pentru Reformă Feroviară a făcut referire într-un comunicat la ”aspecte semnalate de companiile interesate”, fără să explice însă ce au solicitat aceste firme.
Discutăm despre una dintre cele mai mari licitații organizate cu fonduri europene din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), evaluată între 2,4 miliarde de lei fără TVA, şi 4,2 miliarde de lei fără TVA, în funcţie de durata serviciilor conexe contractului 15, respectiv 30 de ani.
Licitația a fost lansată în octombrie 2022 și urmărea achiziţia de 12 rame electrice pe bază de pile de combustie cu hidrogen (RE-H), dar nici o companie nu a depus ofertă la această licitație.
Procedura includea achiziţia a 12 automotoare în tracţiune electrică pe bază de pile de combustie cu hidrogen, dar şi serviciile de mentenanţă şi reparaţii necesare funcţionării acestora timp de 15 ani, precum şi serviciile de alimentare cu hidrogen, obiectivul de investiţii fiind finanţat prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). De asemenea, se prevedea şi posibilitatea suplimentării perioadei de mentenanţă cu încă 15 ani, prin act adiţional.
Vina pentru eșecul acestei licitații pare că nu este doar a producătorilor cărora li s-a refuzat amânarea termenului de depunere a ofertelor și consultării față în față pe tema cerinelor ridicate de Autoritatea pentru Reformă Feroviară, dar și a autorităților naționale care, total inflexibile, au refuzat toate cerințele pe motiv că nu s-ar respecta termenele din PNRR. Or, în final, în mod copilăresc, tocmai aceasta s-a obținut, și anume ratarea acestei țintre din PNRR.
Ținând cont de cele mai sus menționate cât și de termenii caietului de sarcini, vă rog să îmi răspundeți la următoarele întrebări:
1. Cui aparțin terenurile și stațiile de producție a hidrogenului, în condițiile în care nu este primul lor domeniu de expertiză?
2. De ce se impune plata facturilor la 60 de zile, când legislația autohtonă impune plata oricărei facturi la cel mult 30 de zile?
3. Cine se face responsabil de ratarea acestei licitații și ce măsuri aveți în vederea a fi luate pentru a nu rata total acest jalon și, implicit, pentru a nu pune pune în pericol banii europeni din PNRR?
Comments are closed