De 36 de ani, Guvernele României au vândut la preț de nimic tot ceea ce a avut țara noastră mai valoros. S-au vândut pădurile, s-a vândut sistemul bancar, s-a vândut industria petrolieră, s-a vândut industria la fier vechi, s-au vândut pământurile roditoare, s-a vândut tot ceea ce putea să fie în avantajul poporului nostru. De aceea, astăzi, stăm cu mâna întinsă ca să cumpărăm carburanți scumpi, alimente proaste și scumpe și produse industriale pe care cu ani în urmă le produceam în țară.
Stimați colegi,
Listarea pe bursă a companiilor de stat este prezentată astăzi drept o soluție modernă, eficientă și inevitabilă. În realitate, riscă să devină una dintre cele mai costisitoare erori strategice ale României.
Nu contest principiul pieței de capital și nici nevoia de transparență. Dar întrebarea esențială este alta: în ce condiții listăm și pe cine avantajează, cu adevărat, acest proces? Pentru că, atunci când vinzi participații în companii profitabile, într-un context volatil și sub presiune bugetară, nu faci reformă, faci lichidare de active.
Statul Român riscă să piardă de două ori.
Prima dată, prin subevaluare: când vinde ieftin ceea ce produce profit constant.
A doua oară, pe termen lung: când dividendele și controlul strategic se mută în afara interesului public.
În sectoare precum energia, transportul sau infrastructura, pierderea controlului, chiar și parțial, nu este doar o decizie economică, ci una de securitate națională. Într-o Europă marcată de crize succesive, de la energie la geopolitică, a slăbi capacitatea Statului de a interveni este nu doar riscant, ci și imprudent.
Mai mult, listarea nu garantează performanță. Guvernanța slabă nu se rezolvă prin vânzare, ci prin reformă internă, profesionalizare și responsabilitate managerială. Altfel, doar mutăm problema, fără să o rezolvăm. Și, mai grav, reducem sumele de bani la bugetul de stat.
România nu duce lipsă de active valoroase. Dimpotrivă. Întrebarea este dacă avem și înțelepciunea de a le administra în interes național.
Pentru că, dacă transformăm companiile strategice (Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, Portul Constanța) în simple instrumente de echilibrare bugetară pe termen scurt, riscăm să descoperim prea târziu că am câștigat lichiditate, dar am pierdut controlul.
Iar în economie, ca și în politică, controlul pierdut nu se recuperează ușor!
Comments are closed