O femeie dintr-un sat din județul meu ținea factura la gaze pe masă, sub o cană, ca să nu o uite. Mi-a spus: „Eu nu mă tem de iarnă. Mă tem de plic.” Despre plicul acela vreau să vorbesc.
România intră în sezonul rece fără un guvern în plinătatea mandatului. Un cabinet demis prin moțiune ține scaunele calde. Parlamentul i-a respins pe Veștea și pe Mureșan. Președintele Nicușor Dan scoate nume după nume din pălărie, iar acum domnul Luca Niculescu umblă pe la partide să adune 233 de voturi.
Și în timp ce ei își numără fotoliile, oamenii își numără lemnele.
PSD, PNL, USR și UDMR. Aceștia sunt cei patru. Au stat împreună la guvernare, au votat împreună TVA mărit, accize și taxe peste oameni, iar acum se acuză reciproc și negociază cu aceeași față cu care ne cereau votul. PNL amenință că pleacă în opoziție dacă vine PSD. USR spune că nu stă cu miniștri de la PSD. UDMR anunță că nu votează niciun guvern cu AUR. Vă certați pe o țară care nu vă mai aparține de mult.
Ce le spunem oamenilor? Că gazul la populație e plafonat la 31 de bani până la 31 martie 2027, deci să tacă? Oamenii nu compară factura cu cea de anul trecut. O compară cu pensia. Și nu ajunge.
Iar restul vine peste ei fără plafon. Curentul se scumpește cu 20 până la 22 la sută, o spune Ministerul Energiei, nu o spun eu. Industria cumpără gaz la prețul bursei de la Amsterdam și îl pune în pâine, în lapte, în brânză. De la 18 ianuarie 2027 pornesc licitațiile pentru noua taxă europeană pe carbon, ETS2, care intră în prețul combustibililor de încălzire. Plătesc furnizorii pe hârtie. În realitate plătim noi.
Asta e România lui 2026. O țară cu gazul ei, cu Neptun Deep în comunicate de presă, cu împrumuturi la 7,6 la sută și cu oameni care închid trei camere din patru.
Cerem lucruri de bun-simț. Gazul românesc la români, la cost de producție. Plafonarea să țină până cresc veniturile, nu până vin alegerile. Taxele parazitare scoase din factură. România să ceară la Bruxelles amânarea ETS2, nu să dea din cap.
Și dacă nu sunteți capabili să faceți o majoritate, aveți o singură soluție onestă: alegeri anticipate. Lăsați oamenii să aleagă cine îi încălzește.