Doctorul Eugen Nicoară a fost o personalitate care a marcat spațiul mureșan atât din perspectiva științifică, cât și din cea culturală și politică. Mai mult, a fost un mare filantrop, iar lucrarea sa în acest domeniu este prezentă și astăzi în multe localități din Valea Mureșului Superior. S-a născut la Ibănești, la 6 ianuarie 1893, și a fost botezat la biserica din Pietriș, unde a slujit tatăl său. Astfel, a urmat clasele primare la Gurghiu, apoi la Odorheiul Secuiesc, încheind studiile liceale la Târgu-Mureș, după care a urmat studiul medicinei la Cluj, apoi, în anul 1918, și-a susținut teza de doctorat la Budapesta.
În anul 1921 s-a întors la Reghin, într-o perioadă când situația sanitară a localității era destul de precară. La vremea respectivă orașul Reghin nu avea spital, fapt ce prejudicia mult interesele celor care erau obligați în caz de necesitate să se interneze la Târgu-Mureș sau la Cluj. Văzând această situație, Eugen Nicoară și-a făcut planul să clădească un spital în care să poată fi internați bolnavii și în care să se poată face și orice intervenție chirurgicală. Pentru realizarea planului său a început să muncească din răsputeri și să adune materiale și bani.
Întreaga finanțare a suportat-o familia Nicoară, Eugen cu soția Maria, angajând împrumuturi cu diverse termene de rambursare. Lucrarea a fost mare, efortul, la fel, dar acestea au fost definitivate prin elanul extraordinar, prin responsabilitatea, sacrificiul și curajul acelor oameni. Până la cel de-Al Doilea Război Mondial, spitalul din Reghin, construit pe banii lor de către soții Nicoară, a fost renumit în întreaga Transilvanie. La 19 februarie 1923, Eugen Nicoară a fost ales președinte al Astrei reghinene, funcție culturală de care s-a achitat cu cinste, înființând mai multe biblioteci sătești, implicându-se în programele de învățământ ale școlilor, promovând acțiuni de educație extrașcolară în direcția economiei casnice, economiei rurale și a instrucției sanitare. A înființat mai multe cămine culturale, a organizat serbări și conferințe, a contribuit la ridicarea mai multor biserici și troițe, s-a ocupat personal de construcția Palatului Cultural din Reghin, care astăzi îi poartă numele.
Pentru activitatea sa a fost premiat și decorat cu Ordinul „Steaua României” clasa I, Meritul cultural, Premiul Academiei Române „Năsturel Herescu”. După război, însă, inevitabilul s-a produs, ambii soții fiind supuși de către executorii regimului comunist din Reghin la un adevărat calvar, în intenția de terfelire și călcare în picioare a adevăratelor valori.
Astfel că în 1945, Garda populară maghiară l-a arestat în campania de purificare a cadrelor medicale, apoi în 1950 i-au naționalizat abuziv casa. Așa a ajuns Eugen Nicoară dintr-un distins medic care vorbea cinci limbi, cu specializări la Budapesta, Viena, Paris şi Berlin să trăiască pe propria piele torturile şi mizeriile închisorilor din Târgu-Mureș, Aiud, Ghencea, Fundulea şi Delta Dunării. După eliberarea din pușcărie, doctorul Nicoară a făcut mai multe memorii la Ministerul Sănătății prin care cerea reîncadrarea sa la spital însă nu a primit niciodată răspuns, astfel că ultimii ani din viață au fost teribili.
- În data de 3 mai 1985 trupul neînsuflețit al celui mai iubit doctor al Reghinului așezat pe carul mortuar a fost condus pe ultimul drum de sute de reghineni de la ultimul său domiciliu de pe strada Școlii nr. 5 până în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ,,Sfânta Treime” unde își doarme somnul de veci alături de soția sa, dr. Maria Nicoară, şi pe a cărui criptă tronează cuvintele „Iisuse cu puterea Învierii Tale, înviază sufletele noastre”.
Nu există răspunsuri