Comemorăm victimele masacrelor din Nordul Transilvaniei
Lunile septembrie și octombrie reprezintă momente în care noi românii ne aducem aminte și comemorăm memoria a mii de români din Ardealul de Nord omorâți pentru vina de a fi români.
În toamna anului 1940, ca urmare a Diktatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord rupt în mod abuziv din trupul țării, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod al populațiilor conlocuitoare nemaghiare. Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul mișcărilor de trupe, în contextul frontului care s-a mișcat relativ rapid înspre vest, dar mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.
După anunțarea hotărârilor luate de puterile Axei la Viena în 1940, a urmat pentru români marea dramă a refugiului și evacuarea instituțiilor românești. Mii de români, mai cu seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată. Documentele relevă faptul că la 23 august 1944, când a început lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, în România se aflau peste 500.000 de persoane provenite din teritoriul cedat în baza Diktatului de la Viena. Urmașii acestor refugiați au fost și sunt în continuare bătaia de joc a PNL-PSD care le refuză și astăzi indemnizația cuvenită.
La numai trei zile de la intrarea armatei ungare de ocupație a început o serie de masacre împotriva populației civile românești. Acestea au avut o intensitate crescută în primele două săptămâni de la anexarea teritoriului. În doar 11 zile au fost asasinați aproximativ 1.000 de români. Lista localităților martir ale neamului românesc, locuri care au devenit sfinte prin pământul udat cu sângele strămoșilor este din păcate lungă: Nușfalău, Treznea, Ip, Cerișa, Marca, Brețc, Mureșenii de Câmpie. Seria crimelor a continuat și în toamna anului 1944, imediat după ce România a încheiat armistițiul cu Puterile Aliate. În localități precum Band, Grebeniș, Oroiu sau Sărmaș din județul Mureș, sau la Moisei în Maramureș, românii au căzut victime unor atrocități inimaginabile.
Mai mult decât orice ne dorim pomenirea morților și ne rugăm pentru odihna lor veșnică. Nu pentru a agita spiritele, cum ar dori unii să susțină, amintim aceste jertfe, ci pentru că sunt părinții, bunicii și străbunicii noștri, suflete care au pierit și care astăzi trebuie comemorate și păstrate veșnic în memoria noastră. Condamnăm cu fermitate de aici de la tribuna paramentului toate formele de extremism politic, fascismul, nazismul dar și comunismul, toate acestea trebuie să rămână amintiri dureroase ale trecutului dar și lecții pentru viitorul umanității. Trebuie să privim împreună spre viitor, să conștientizăm greșelile trecutului și cu toții, indiferent de etnie să clădim o Românie modernă, în pace și cu duh creștin.
Nu există răspunsuri