Către:  Ministerul Educației și Cercetării, Domnului Ministru  Prof. Univ. Dr. Mihai DIMIAN

De la: Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Recunoașterea oficială a eșecului măsurilor de austeritate din educație chiar de către ministrul Educației și impactul acestora asupra sistemului național de învățământ

    Stimate domnule ministru,

Într-o declarație publică recentă, ați admis, explicit, faptul că măsurile de austeritate aplicate în sistemul de educație au avut o eficiență financiară redusă raportat la efectele produse în universități și școli – o afirmație este extrem de gravă, deoarece reprezintă, practic, recunoașterea oficială a faptului că Guvernul a afectat sistemul educațional prin măsuri care au produs tensiuni administrative, reduceri de posturi, supraîncărcarea personalului didactic și diminuarea unor beneficii financiare, fără ca rezultatul bugetar să justifice amploarea acestor efecte. 

Mai mult, domnule ministru, ați declarat că, la nivel universitar, instituțiile au fost obligate să se încadreze în bugete prin creșterea normelor, comasarea unor discipline și reducerea numărului de posturi din statele de funcții – la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, spre exemplu, s-ar fi ajuns inclusiv la o reducere de aproximativ 8% a numărului de posturi. 

Din punctul meu de vedere, în calitate de profesor doctor universitar și Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, vă semnalez, domnule ministru, că situația este profund contradictorie și relevă lipsa unei politici coerente în domeniul educației deoarece, pe de o parte, statul român afirmă constant că educația reprezintă „prioritate națională”, că există deficit de profesori, abandon școlar și probleme grave privind calitatea actului educațional, iar pe de altă parte, același stat reduce posturi, mărește încărcarea didactică și introduce măsuri de austeritate pe care inclusiv ministrul Educației le consideră ineficiente financiar.

În timp ce profesorilor li se cere permanent „adaptare”, „eficiență” și „solidaritate bugetară”, sistemul continuă să fie subfinanțat cronic, iar promisiunea alocării a 6% din PIB pentru educație rămâne, după ani de zile, o simplă declarație politică fără aplicare reală. 

În acest context, vă solicit să răspundeți, punctual, la următoarele întrebări:

1. Care este economia bugetară exactă obținută prin măsurile de austeritate aplicate în sistemul educațional în perioada 2025–2026? 
2. Care este evaluarea oficială a Ministerului Educației privind efectele acestor măsuri asupra calității actului educațional? 
3. Câte posturi didactice și auxiliare au fost reduse, desființate sau neocupate ca efect direct al acestor măsuri? 
4. Câte universități și inspectorate școlare au raportat dificultăți administrative sau deficit de personal după aplicarea măsurilor de austeritate? 
5. Care este creșterea medie a normei didactice suportate de cadrele didactice universitare și preuniversitare în urma acestor măsuri? 
6. Ce programe educaționale, activități remediale sau proiecte de cercetare au fost reduse ori suspendate din lipsă de finanțare? 
7. Există o evaluare oficială privind impactul acestor măsuri asupra abandonului școlar, performanței educaționale și atractivității profesiei didactice? 
8. Dacă eficiența financiară a măsurilor este „mult mai scăzută”, așa cum afirmați, cine își asumă politic și administrativ adoptarea lor? 
9. Ce sume au fost economisite, efectiv, și ce pierderi indirecte estimează ministerul prin reducerea capacității administrative și academice a instituțiilor de învățământ? 
10. Considerați că un sistem educațional deja afectat de deficit de personal, infrastructură slabă și rezultate mediocre poate fi reformat prin măsuri de austeritate și reduceri de posturi? 
11. Veți prezenta Parlamentului o analiză completă privind raportul dintre economiile bugetare obținute și costurile instituționale produse în educație? 
12. Aveți în vedere anularea sau corectarea unor măsuri de austeritate despre care inclusiv conducerea Ministerului Educației afirmă public că au avut eficiență redusă?