Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Poziția României privind Comunicarea Comisiei Europene „Conectarea Europei prin transportul feroviar de mare viteză”

Către: Domnul Radu-Dinel Miruță, viceprim-ministru, ministrul Apărării Naționale, ministru interimar al Transporturilor și Infrastructurii

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Poziția României privind Comunicarea Comisiei Europene „Conectarea Europei prin transportul feroviar de mare viteză” 

Stimate domnule ministru interimar,

În urma dezbaterii Proiectului de Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei Europene „Conectarea Europei prin transportul feroviar de mare viteză” COM(2025) 903, asistăm, din nou, la promovarea unor obiective ambițioase la nivel european, care riscă să rămână simple declarații politice pentru statele din estul Uniunii, inclusiv pentru România.

Deși ideea unei rețele feroviare de mare viteză este, în principiu, benefică, realitatea din România este dramatic diferită: infrastructura feroviară este învechită, viteza medie a trenurilor este sub standardele europene, iar investițiile majore întârzie de ani de zile.

România are nevoie, înainte de toate, de respect, echitate și investiții reale în infrastructura sa de bază. Nu putem vorbi despre trenuri de mare viteză într-o țară în care, în multe regiuni, transportul feroviar funcționează la standarde de secol trecut.

În aceste condiții, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este poziția oficială a Guvernului României față de această inițiativă europeană, în condițiile în care România nu dispune, în prezent, de infrastructura minimă necesară pentru a susține proiecte de transport feroviar de mare viteză?

2. Ce garanții are România că acest nou val de investiții europene nu va favoriza, din nou, statele vestice, în timp ce țara noastră rămâne blocată în faza modernizării infrastructurii de bază?

3. Care sunt proiectele concrete de cale ferată de mare viteză pe care Guvernul intenționează să le propună și să le susțină la nivel european și în ce orizont de timp pot deveni acestea realitate?

4. În condițiile în care România nu a finalizat nici coridoarele feroviare clasice de importanță strategică, nu considerați că promovarea unor obiective de mare viteză este prematură și riscă să deturneze resursele de la nevoile reale ale infrastructurii naționale?

5. Cum va proteja Guvernul interesele României, astfel încât această inițiativă să nu devină încă un mecanism prin care statele dezvoltate atrag fonduri suplimentare, iar România rămâne într-o zonă periferică a conectivității europene?