Cristina Dascălu, deputat AUR și vicepreședinte al Comisiei pentru învățământ din Camera Deputaților, atrage atenția asupra cazului profesoarei agresate de părinții unui elev, faptă ce nu poate fi trecută cu vederea și nu trebuie tratată ca un simplu fapt divers.
„Este o situație simbolică pentru statutul cadrului didactic în societatea românească și pentru ceea ce mai așteptăm, ca țară, de la școală.
Un cadru didactic a fost lovit cu pumnii și cu palmele pentru că și-a exercitat atribuțiile. În timpul incidentului, două fetițe au fost rănite. Acestea sunt faptele, iar ele nu descriu un conflict privat între adulți. Descriu un atac direct la adresa autorității școlii și la adresa siguranței actului educațional — petrecut acolo unde copiii ar trebui să fie cel mai în siguranță.
Condamn ferm orice formă de violență împotriva personalului didactic. Niciun profesor, învățător sau educator nu trebuie să își riște integritatea fizică pentru că își face meseria. Nicio nemulțumire, oricât de sinceră, nu justifică ridicarea mâinii asupra unui dascăl. Și nicio explicație nu poate fi acceptată atunci când, în urma unei asemenea agresiuni, ajung să sufere copii.
Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: un profesor lovit în fața elevilor săi nu pierde doar o zi de școală. Pierde ceva ce nu se recuperează ușor — certitudinea că, la catedră, este apărat. Iar elevii care asistă învață, într-o singură zi, mai mult despre raportul dintre forță și regulă decât în zeci de ore de educație civică. Aceasta este lecția pe care avem obligația să o oprim.
Ce am constatat: profesorul este lăsat singur
Problema nu este lipsa indignării. Indignarea există de fiecare dată, ține câteva zile și se stinge. Problema este că, după ce camerele pleacă, cadrul didactic agresat rămâne singur: cu un dosar pe care trebuie să și-l gestioneze pe cont propriu, cu cheltuieli de avocat pe care le suportă din salariul său, cu o traumă pentru care nu i se oferă nimic și cu revenirea la aceeași clasă, în fața acelorași părinți.
Respectul față de dascăli nu se construiește prin declarații. Se construiește prin reguli clare și răspundere fermă.
Măsurile pe care le susțin:
Avem nevoie de soluții clare, aplicabile și finanțabile, nu de simboluri. Direcțiile pe care le voi supune consultării sunt următoarele:
Protecție penală expresă pentru cadrele didactice agresate în legătură cu exercitarea profesiei — o formă de protecție echivalentă celei de care beneficiază alte categorii care exercită o funcție de autoritate publică, cu circumstanță agravantă atunci când fapta se petrece în incinta unității de învățământ sau în prezența elevilor.
Asistență juridică obligatorie și gratuită pentru cadrele didactice victime ale agresiunilor, asigurată instituțional, prin inspectoratele școlare și Ministerul Educației — nu lăsată pe umerii și pe banii victimei.
Asistență psihologică obligatorie pentru cadrul didactic agresat și pentru elevii martori sau afectați, cu decontare integrală și fără proceduri birocratice descurajante.
Un protocol unic de intervenție și raportare în fiecare unitate de învățământ: cine sesizează, în cât timp, cui, cu ce consecințe. Astăzi, prea multe incidente se sting la nivelul școlii de teama „imaginii instituției”.
Un registru național al incidentelor de violență școlară, pentru ca politica publică să se sprijine pe date reale, nu pe estimări.
Măsuri de responsabilizare a agresorului adult, inclusiv programe obligatorii de consiliere parentală și restricționarea accesului necontrolat în unitatea de învățământ, ca alternativă și completare la răspunderea penală.
Cum voi lucra: consultare, apoi lege.
Voi iniția o propunere legislativă care să asigure protecție reală personalului din educație. O voi face însă în ordinea corectă: mai întâi consultarea, apoi textul.
Voi începe cu discuții și consultări cu toți colegii mei din AUR aflați în Comisia pentru învățământ, precum și cu reprezentanții Breslei Profesorilor, care cunosc din interior realitatea din sălile de clasă și care semnalează de ani buni erodarea statutului de dascăl.
Ulterior, voi extinde discuția multipartinic, alături de toți colegii din Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților, indiferent de apartenența politică. Pe acest subiect nu există majoritate și opoziție. Există profesori care merg dimineața la ore și trebuie să se întoarcă seara acasă în siguranță.
La aceste consultări voi invita deopotrivă federațiile sindicale din învățământ, asociațiile de părinți, Ministerul Educației, inspectoratele școlare și specialiști din domeniul juridic, pentru ca proiectul final să fie implementabil, echilibrat și rezistent la aplicare — nu o lege care sună bine și nu funcționează.
Școala trebuie să rămână un spațiu al educației, nu un teren de confruntare. Profesorii nu pot fi lăsați expuși, iar copiii nu au ce căuta în mijlocul unei agresiuni între adulți.
O societate care își lasă dascălii fără apărare nu trebuie să se mire, peste ani, că nu mai are cine să îi învețe copiii. Autoritatea profesorului nu se cere. Se garantează prin lege”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.
Comments are closed