“«Noua» Strategie Naţională de Educaţie Parentală – un instrument neo-marxist de atac la drepturile copilului şi ale părinţilor”
În ultimele săptămâni, Ministerul Anti-Educaţiei Naţionale a lansat noi proiecte care conţin certe concepte şi elemente neo-marxiste de anulare a libertăţii, de ideologie de gen, de elemente derivate din ideologia LGBT.
Ministerul Anti-Educaţiei nu mai are răbdare şi doreşte nu doar continuarea anti-educaţiei copiilor, ci şi reeducarea părinţilor.
Sub masca unei necesităţi a reeducării părinţilor, proces numit educaţie parentală, asistăm la intenţia de a obliga părinţii să fie expuşi la o educaţie în care adevărul să fie amestecat cu minciuna. Există o motivaţie reală a unei educaţii parentale în prezent? Îndrăznesc să spun că da.
Motivele sunt destul de evidente: neglijarea tot mai accentuată a copiilor, prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate; abandonul şcolar, care a atins cote foarte mari; sărăcia tot mai prezentă în familii, dar nu numai; performanţele şcolare tot mai proaste; consumul de droguri, delincvenţa minorilor; abuzul sexual asupra lor şi multe altele.
Acestea sunt probleme reale, dar cine este vinovat de ele? Părinţii sau tocmai autoritatea guvernamentală care promovează o anti-educaţie?
O anti-educaţie, prin negarea rolului esenţial al femeii în educaţia copiilor, negarea valorilor conservatoare în compunerea şi menţinerea unei societăţi armonioase bazate pe aceste valori, rolul benefic pe care l-ar avea ideologia de gen, LGBT, asupra copiilor, în fapt o construcţie artificială nocivă pentru sufletul şi mintea lor, rolul benefic pe care l-ar avea expunerea la ecran a copiilor şi multe altele.
Cine este vinovat de aceste probleme? Care sunt cauzele lor?
După părea celor care conduc, familia tradiţională şi părinţii ar fi vinovaţi de toate acestea, ca atare ei ar trebui reeducaţi.
În realitate, cei care ne conduc sunt adevăraţii vinovaţi. Guvernul este responsabil de mediul moral şi economic al societăţii, pe care el l-a modelat prin legi, proiecte şi finanţări.
Cine este vinovat de mediul economic foarte ostil creşterii copiilor? Familia cu copii sau statul care fiscalizează extrem de mult şi nu aduce nicio facilitate fiscală pentru ei?
Ni se spune că soluţia ar fi noi programe coordonate, de exemplu, de UNICEF, o organizaţie recunoscută pentru scopul declarat de reducere a vârstei consimţământului sexual, ca atare de legalizare a pedofiliei şi a prostituţiei.
Prin educaţia parentală se vor crea noi structuri instituţionale puternic birocratizate, se vor introduce noi discipline în curricula şcolară, una deja extrem de încărcată. Toate acestea înseamnă irosirea banului public. Vor fi cheltuite sume uriaşe pentru a forma aşa-zişi specialişti formatori, evaluatori şi aşa mai departe.
În plus, se va apela şi la externalizarea serviciilor de educaţie parentală către entităţi externe. Cine sunt acestea? Sunt tocmai cele care promovează conceptele de gen, LGBT, deci ONG-urile neomarxiste.
Concluzionez. AUR condamnă această Strategie Naţională de Educaţie Parentală şi luptă pentru rezolvarea reală a problemelor copiilor, prin: depolitizarea educaţiei, eliminând ideologia de gen; simplificarea programei şcolare; de-sexualizarea copiilor; conştientizarea riscurilor şi efectelor negative pe care le are expunerea la ecran asupra minţii copiilor; acordarea de facilităţi fiscale familiilor cu copii şi, deasupra tuturor, libertatea părinţilor de a decide asupra modului şi valorilor în care sunt educaţi copiii lor.
Comments are closed